Atelier Literar - Blogul tău favorit

De dragoste

2012-02-09T23:00:00.001+02:00

Merg prin gânduri, merg prin nori

La iubita mea s-ajung până-n zori

S-o cuprind cu dragoste în braţe

Să n-o las cumva să-mi scape

Dansăm prin curcubee colorate

Mergem cuprinşi de ardoare către stele

Îngeri, spirite şi demoni îi gonim

Bem seri la rând şampanie şi vin

E tot ce vrem şi ne dorim

În căminul nostru fericiţi să ne iubim.

[ Lasa un comentariu ]

ROMANIA TREZEŞTE-TE !!!

2012-02-07T11:55:00.000+02:00

[ Lasa un comentariu ]

WattPad - Portal al scriitorilor şi poeţilor de pretutindeni

2012-02-04T12:25:00.001+02:00

Wattpad este unul dintre cele mai populare site-uri de pe internet, unde toată lumea – de la mic la mare – îşi pot lăsa creaţiile lor literare, având chiar posibilitatea de a-şi face propria carte online, coperţi, poze, filmuleţe, etc. Beneficiezi de comentarii şi voturi unice, asupra capitolelor sau volumelor de poezii pe care le postezi. Prezintă pese 1.000.000 de poveşti şi poezii publicate din diverse categorii cum ar fi:

- Paranormal

- Romanţă

- SF

- Mister – suspans

- Umor

- Fantasy

- Thriller

- Aventură

- Ficţiune istorică

- Horror

- Poezie

- Poveşti scurte

- Vampiri

- Vârcolaci

- Acţiune

- Spiritualitate

- Non ficţiune

- Şi altele

Portalul WattPad suportă o multitudine de limbi ( română, engleză, germană, franceză şi nu doar atâta ) , este foarte uşor de folosit şi cu o interfaţă modernă demnă de invidiat. Deasemenea primeşti drepturi de autor şi îţi pot fi promovate lucrările şi pe alte site-uri. Ai posibilitatea de chat cu persoanele la care te-ai abonat, îţi poţi face listă de lecturi pe care le urmăreşti. Poţi face destule lucruri pe acest site.

Dacă vrei să fi şi tu remarcat, alătură-te comunităţii WATTPAD şi începe să socializezi.

Succese şi spor la scris.

Pentru cei care vor să devină fani ai mei la cele câteva cărţi începute de mine vă aştept să vizitaţi profilul meu AICI - poate îmi lăsaţi o impresie printr-un comentariu sau un mic vot.

Mulţam fain şi aştept să ne întâlnim acolo.

[ Lasa un comentariu ]

Ritual

2012-01-31T21:25:00.001+02:00

Noaptea se înfăţişa triumfătoare în toată splendoarea vrăjii sale fermecătoare. Luna, alături de stelele ce o asistau dansând agale, trona părtaşă la tot ce urma să se întâmple. Era o noapte simplă şi liniştită a echinocţiului de toamnă. Vântul răcoros pătrundea încet prin fereastra întredeschisă a camerei luminată doar de vreo şase lumânări poziţionate în puncte esenţiale transcenderii în lumi paralele.

Stăpân pe sine şi foarte hotărât în urma celor două încercări eşuate din trecut, în care se răzgândise asupra acestor paşi importanţi, se duse la baie şi dădu drumu la apa caldă pentru a umple cada. Era pregătit în totalitate asupra ritualului ce-l avea de săvârşit, deşi fusese măcinat în ultimile zile de pregătirea spirituală necesară îndeplinirii acestuia. Se afla doar în compania câinelui său de suflet – un cocker cu blană neagră foarte agil şi gata oricând a-i sări în ajutor. Îl crescuse de când era cât pumnul permiţându-şi a-i face toate mofturile după care animalul tânjea. Era foarte ataşat de acesta, uneori folosindu-l şi la alte îndeletniciri ezoterice. De această dată însă nu avea nevoie decât de prezenţa acestuia nevinovată, fără nici un fel de intervenţie. Vorbi cu el şi îi zise:

- Ares, vin-o aici băiete!

Bătând de două ori cu palma uşor pe perna din pat, câinele înţelese şi sări ascultător în locul indicat, lăsându-se mângâiat de stăpânul său.

- Să fii cuminte, dap? Şezi. Eu, o să am ceva de făcut iar tu trebuie să nu-ţi faci griji în privinţa mea.

Câinele îi răspunse cu un lătrat ce-l făcu să zâmbească pe stăpân că-i înţelesese mesajul. Se tolăni pe pernă cu capul trântit pe lăbuţe, privind în jur şi iscodind cu ochii săi de un negru sclipitor.

Aşeză altarul din lemn în partea stângă a camerei orientat către vest. Îl înveli cu o pânză de mătase neagră ce avea desenată o pentagramă roşie, apoi începu a înşira în ordine obiectele de cult necesare. Se uită la ceas, era aproape ora unsprezece.

- “Am timp suficient” , îşi zise acesta în gând.

Ce mândru era de el când aşeză şi lumânarea neagră pe mijlocul altarului. Însuşi el o făcuse cu câteva zile înainte pe când afumase apartamentul, deschizând toate geamurile şi uşile pentru ca mirosul să părăsească locuinţa. Se trezise chiar şi cu o vecină ce-şi căuta haotic mâţa pierdută pe casa scării. Se oprise în dreptul uşii pentru a-l bate la cap cu aiurelile ei despre mirosul iscat. O femeie asemeni şi celorlalţi oameni ce nu puteau înţelege anumite lucruri. Nu o băgă în seamă prea mult şi o lăsă să cânte singură.

Poziţionă în partea dreaptă pumnalul cu două tăişuri, lucrat manual, tot de el. Iubea forma de flacără ce i-o dăduse lamei şi deasemenea cele trei alfabete încrustate pe el. Era timpul să meargă a se purifica prin baia fierbinte ce-l aştepta cu aburi răsfiraţi în aer. Aruncă un ochi pe altar, toate erau la locul lor: suportul pentru beţigaşele parfumate, pergamentul alb, pana de porumbel, cerneala negră, athame-ul cu două tăişuri, lumânarea neagră, vasul de inox pentru arderi, chibriturile şi un pentaclu de pământ.

Se duse în baie aprinzând cele două lumânări de pe marginea căzii apoi se cufundă în apa fierbinte. Se îmbăie şi când termină deja era fresh. Liniştea domnea în toată casa, o atmosferă propice dealtfel în această zi de luni – ziua specială a celui Atotputernic de dincolo. Se şterse cu prosopul, apoi consacră şi exorciză prin formulele specifice hainele negre ce trebuiau purtate, apoi le îmbracă uşor. Se simţea minunat. Păşi în dormitor unde fu întâmpinat de luminile săltăreţe ale lumânărilor ce ardeau. Umbrele emanate de acestea pe pereţi erau asemeni unui public de departe spectator. Îi crescu inima de bucurie. Păşind alene, ajunse în dreptul altarului, unde stând în poziţie de lotus medită câteva minute. Deschise ochii, luă marker-ul roşu de sub altar şi desenă sigiliul luciferian într-un colţ al suportului de beţigaşe parfumate. Un suport în formă de coşciug cu destule găurele pentru aerisire. Îl fascinase enorm de mult când îl văzuse în magazinul acela, de aceea nici nu stătuse pe gânduri asupra preţului ridicat şi-l cumpără numaidecât. Era momentul să purceadă la ritualul în sine. Mirosul lemnului de santal al beţigaşelor parfumate inundă încăperea. Aprinse lumânarea neagră, care sfârâi la întâlnirea cu flacăra chibritului şi la lumina acesteia, înmuind pana in călimara cu cerneală, se apucă să scrie incantaţia jurământului. Scria de zor, flacăra lumânării negre unduindu-se agale crescând şi coborând în intensitate parcă aplaudându-l. Avea ceva emoţii şi-şi dorea cu ardoare să fie primit, ştia că numai o singură dată poate face această dedicare.

Terminase de scris, se semnă cu sângele propriu, înţepându-se cu athameul în buricul degetul arătător al mâinii stângi. Considerând că nu este de ajuns se mai înţepă de câteva ori storcând picătură după picătură lăsându-le să cadă iute pe pergament. Deşi îl durea un pic, nu-i păsa, oricum îi va trece destul de repede. Lumânarea era aproape pe terminate, recită cu voce tare ce scrisese şi ţinând de un colţ pergamentul completat, îl aruncă în flacăra mistuitoare a lumânării. Mare îi fu surprinderea când observă că aceasta arsese în totalitate foarte repede. Abia dacă avu timp să o arunce în vasul de ardere. Rămase cu mica bucată de hârtie nearsă de care se sprijiniră degetele sale. Zâmbea diabolic, o aruncă şi pe aceasta alături de cenuşa din vas. Prima etapă o trecuse cu brio. Rămase privind agale cum lumânarea uşor uşor începe a se stinge de la sine. Avu impresia că distinge în fumul aromat al beţigaşelor doi ochi roşii ce se pierdură într-o secunda în atmosferă. Urma acum ultima parte, cea pe care o avea de săvârşit afară în natură.

Se ridică în picioare, simţind cum toată frica şi temerile adunate în toată viaţa sa se stinseră asemeni unei bătăi din degete. Era de acum frate cu întunericul. Se îmbrăcă numaidecât în haine de stradă. Luă rămăşiţele ritualului împachetându-le în hârtie. Ieşi pe

uşa

apartamentului, prins cu încătuşarea unui sentiment al puterii şi al unei voinţe nemărginite ce-i izvora din inimă.

Acum rătăcea pe străzile oraşului îndreptându-se cu paşi grăbiţi către parcul din apropiere. Îi trebuia un loc retras unde să îngroape ceara lumânării consumate şi cenuşa rezultată din pergamentul ars. Din loc în loc mai zărea îndrăgostiţi pe bănci ce uitaseră noţiunea timpului, giugiulindu-se în voie. Îl neliniştea în sinea sa căci şi la aceste ore pe străzi lumea nu avea somn. Nu se împacientă datorită voinţei interioare şi îşi văzu mai departe de drum. Era doisprezece fără un sfert când traversă podul spre insuliţa întunecată din mijlocul parcului. Putea distinge foarte bine împrejurimile şi întunericul pentru el era asemeni zilelor luminate în voie. Nu era surprins de acest lucru căci în viitorul apropiat avea de primit mult mai multe daruri pe care unii le-ar putea numi paranormale. Jumuli iute iarba de deasupra pământului moale, apoi cu mâinile goale săpă o gropiţă în care răsturnă conţinutul pachetului de hârtie. Înainte de a o astupa rosti cu voce tare:

- Aşa să fie!

La nici două secunde după ce termină de glăsuit, dintr-unul din tufişuri fu aruncat un obiect către el. Se sperie tresărind un pic, dar îşi reveni destul de repede. Stătea nemişcat şi gândea ceva în mintea sa.

- Cine-i acolo? Arată-te la faţă sau vin după tine!

Nimic, nici un răspuns şi nici o mişcare. Toate lucrurile erau normale în acest moment. Un singur sunet al unei păsări undeva departe se putu auzi şuierând în noapte. Se duse înspre tufişuri cu hotărâre şi un pic de îndârjire. Nu era nimeni. Amintindu-şi de obiectul ce fusese aruncat de nicăieri cercetă împrejurimile şi-l putu zări nu departe de locul gropiţei sale. O piatră cu o formă ciudata, conică chiar şi de o culoare cafeniu roşiatică. Frumos poziţionată în picioare îl atrăgea hipnotic spre ea. Se duse, o luă în mâini. Îi putea simţi fierbinţeala, ardea cumva în interiorul ei ceva. O studie un pic atent şi observă un simbol încrustat pe spatele acesteia. Înţelese exact cu ce avea de-a face, ştia că de acum nu mai este cale de întoarcere şi nici nu-şi dorea acest lucru. O băgă în buzunar şi porni fericit spre casă.

La ieşirea din parc orologiul din intersecţie tocmai bătea de miezul nopţii. Se încadrase perfect în timp săvârşind cu bine dedicarea. Radia de energie iar ochii prinseră un contur ciudat în simţiri.

[ Lasa un comentariu ]

Sentiment metastazic

2012-01-30T17:05:00.000+02:00

Lăsaţi pradă la mâna destinului, căutăm a ne ascunde în continuare prin jungla deasă de unde nu există cale de scăpare. Pe zi ce trece ne afundăm tot mai tare în desişul primejdios al lianelor vieţii spulberate din care facem parte, până când… arma necazurilor te ia în vizor. De aici mai este doar o singură etapa: cea în care după zăngănitul trăgaciului deja te prăbuşeşti în abisul tulburător al pierderilor, ţinând companie celorlalţi asemeni ţie. Aceia marcaţi cu ghinionul şi neşansa glonţului veninos care i-a mângâiat în semn de salut. Cei drept, unul la o mie va reuşi să spargă bariera prizonieratului şi v-a evada doar pentru o mică bucată de timp, bucurându-se din nou de desişul straniu al junglei ce-l adăposteşte.

Destinul – cel care te urcă şi coboară, îşi face jocul hipnotic cu reguli numai de el ştiute. Îşi plimbă agale ochii săi reci prin jungla rătăcită şi unde i se opresc nimeni nu ştie: Când? De ce? şi Cum?

[ Lasa un comentariu ]

Cabana celor de dincolo

2012-01-27T16:50:00.001+02:00

( inspirată din fapte reale )

Târziu, în noaptea întunecată, viforul şuiera cu putere peste dealurile înzăpezite. Troieni de zăpadă împrejmuiau casa şi maşina era pe jumătate acoperită. La ferestre erau vitralii de gheaţă, iar focul din şemineu ardea în voie - slavă cerului că rezerva de lemne era suficientă. Singură în casă, închise cartea pe care o citea şi hotărî să nu bage în seamă vremea de afară care se înrăutăţise cum nu-şi putea imagina! Îşi luă lampa cu gaz, deoarece centrala electrică nu mai funcţiona de ieri, şi se îndreptă uşor spre dormitor. Închise uşa camerei în urma sa, şi foarte gânditoare se întinse în pat. Puse lampa să ardă pe noptieră şi se înfofoli cu pătura. Închise ochii aşteptând ca Moş Ene să pună stăpânire pe toată fiinţa ei. Era trecut de miezul nopţii şi spera ca semnalele de S.O.S trimise pe timpul zile, să o poată salva din cabana unde era captivă de două zile bune. Trecuse prin multe încercări la viaţa ei şi va scăpa şi de această dată! Iubitul ei sigur era în drum spre ea cu o echipă de salvare. Îi era atât de greu şi se simţea foarte singură, mai ales că reţeaua de telefonie mobilă nu mai funcţiona în zona ei. Iubirea din suflet era singura care o alina în aceste momente.
Lampa cu gaz începu deodată să trepideze pe noptieră, asemeni unui mic cutremur. În dansul ei frenetic se stinse, singură. Uimită, se ridică din pat şi începu să bâjbâie după cutia de chibrituri. Simţi la un moment dat, cum toată încăperea este învăluită de o răcoare ciudată.
- "E de la lampă", îşi zise în gând.
Reuşi să aprindă lampa din nou, deoarece nu-i plăcea să adoarmă pe întuneric. Acum dormitorul prinse din nou contur, se simţea mult mai în siguranţă aşa. Vru să se aseze iar în pat, când un scârţâit îi atrase atenţia, şi brusc se întoarse imediat. Uşa dormitorului era acum deschisă! Un pic nervoasă, se duse să o închidă., puse mâna pe clanţă şi trase! Însă nimic. Parcă ceva o ţinea închisă.. Lampa se stinse din nou! Acum bezna invadase casa. Pe hol însă se putea zări, micuţa lumină a şemineului din camera de zi.
- Hei! Ce se întâmplă aici? Nu-mi este frică să ştiţi! - izbucni fata .
Se întoarse hotărâtă si lua lampa pe care o aprinse fără a tremura.
- Lăsaţi-mă în pace, suflete pierdute! strigă aceasta plină de furie.
Uşa dormitorului se trânti - cu un bubuit ce răsună în toată cabana. Plecă să deschidă uşa, însă ceva o ţinea. Împingea cu putere în ea, dar întâmpina de partea opusă o rezistenţă de neimaginat! Parcă o forţă ţinea uşa să nu poată fi deschisă împingându-se în ea. După câteva încercări,

uşa

se deschise şi căzu în genunchi, lampa spărgându-se puţin înaintea ei. Un mic foc începu să prindă contur pe covorul din faţa sa. Se dezmeticii şi fugii repede să ia o pătură de pe pat. Astfel reuşi să stingă focul iscat înainte de a se întinde. Era într-o stare de nervozitate, înjura şi blestema cu voce tare. În faţa sa în hol, o siluetă în alb începu să prindă contur. Nu se distingea perfect, dar reuşii să zărească ceva ce părea a fi o femeie. Pătura îi alunecă din mâini. Femeia din hol îşi mişca buzele încercând să-i transmită un mesaj, însă nici un sunet nu se putea auzi. O privea cu atenţie, vrând să o poată ajuta cumva după toate cele întâmplate mai devreme. Mereu fusese atrasă de astfel de lucruri. Stând aşa şi privind-o neajutorată cum încerca să-i spună ceva, la un moment dat fata îi arată prin semne că nu poate înţelege ce vrea să-i spună. Silueta din hol începu să se evapore exact ca şi cum fusese doar o iluzie. Undeva în pod se auzeau nişte paşi, ca atunci când cineva ar alerga frenetic. Îşi puse mâinile la urechi să nu mai poată auzi.
Stătu aşa ghemuită în mijlocul holului câteva zeci de minute, apoi strănse covorul, făcându-l sul într-un colţ. Era linişte acum, nu se mai auzea nimic. Hotărî să meargă să-şi facă un ceai fierbinte pentru a se liniştii.
Bâjbâind, ajunse la bucătarie unde aprinse două lumânări. Una o lăsă pe masa iar pe cealaltă o puse într-o cană ca să poata lumina drumul în calea sa. Puse ibricul pe foc şi se aşeză pe scaun aşteptând. Simţi din nou că nu mai este singură în acest loc, însă de această dată fiind o altfel de senzaţie. Era aproape gata ceaiul, când cineva îi bătu umărul. Se oprise în loc, nu avea de gând să-şi întoarcă privirea. Inima îi bătea cu putere, şi nu făcu altceva decât să stea nemişcată. La scurt timp o voce îi răsună la ureche:
- Nu ai şi tu un foc, fetiţo? - îi zise apariţia.
Avea o voce groasă, şi grea dealtfel. Nu apartinea lumii noastre, dar de care ea nu se sperie, astfel ignorând în totalitate ce auzise. Luă ceaiul de pe foc, îşi turnă în cană, aburul răsfirându-se uşor în încăpere. Simţii cum acea prezenţă malefică se departeaza. Câteva bocănituri se auziră undeva departe în capătul holului, apoi linistea puse din nou stăpânire pe casă. Se uită la ceas, era ora două noaptea. Sorbind îngândurată din ceai, observă undeva la marginea mesei un bilet scris parcă cu sânge. Îl luă în mâini şi observă că întradevăr era sânge proaspăt, hârtia fiind călduţă. Nu putu să descifreze mesajul fiind scris într-o limbă necunoscută. Flăcările lumânărilor începură să danseze pe o parte. Îşi ridică privirea şi văzu înaintea ei câteva siluete albe, bărbaţi şi femei plutind într-un cerc:
- Salvează-te !- îi vorbeau acestea în cor.
O apucă tremuratul, de-a binelea acum. Biletul însângerat îi alunecă pe podea. Spiritele se îndreptau agale spre ea şi îi tot repetau în cor să se salveze. Uşa cabanei se deschise şi cu un şuierat viforul de afară îşi anunţa chemarea. Le înţelese mesajul, înşfăcă cheile de la maşină şi fugii afară prin nămeţi, încălţată în papuci de casă. Vântul nemilos îi brăzda tenul catifelat, şi aproape că o trânti jos. Ajunsă la maşină, cu greu reuşi să deschidă uşa îngheţată, zăpada ajungându-i până mai sus de genunchi. Înainte de a intra înăuntru aruncă o privire cabanei ce acum era cu uşile închise şi obloanele la ferestre trase. Nu luă prea mult în seamă această imagine şi se urca în maşină închizând repede portiera. Se încuie pe dinăuntru. Băgă cheia în contact, dar motorul nu vroia să pornească. Reuşi doar să dea drumul la căldură în maşină. Se calmă şi somnul o prinse cu capul pe volan.
După câteva ore de somn, se auziră bătăi în geam şi imediat se dezmeticii. Era ziuă acum, iar lumina pătrundea peste tot în maşină. Geamurile erau aburite pe interior, aşa că nu putea zări exact cine bătea. O fulgeră pentru moment acele imagini rele prin care trecuse, apoi făcându-şi puţin curaj şterse cu mâneca de la pijama geamul aburit. Observă chipul iubitului său soţ ce îi făcea semne şi o îndemna să coboare. Bucuria din suflet îi era nemărginită , încât se aruncă direct în braţele lui vânjoase. El sărutând-o cu foc şi cărănd-o pe braţe înapoi în cabană...

Gânduri interioare... ( 2 )

2012-01-22T18:10:00.002+02:00

Afară cad fulgi de nea

Mă plimb pe stradă cu gându la iubita mea

Îmi pare rău că o rănesc pe ea

Dar poate aşa e dragostea

Aş vrea să pot pleca

Să fug în lume cu ea

Să uit de tot şi toate

Căci numai gândul la ea, îmi dă speranţe.

În plaiuri medievale, undeva departe

Să ne trăim viaţa şi să ne iubim la miez de noapte.

[ Lasa un comentariu ]

Bucăţi de noapte

2012-01-21T23:55:00.000+02:00

Bucăţi de noapte

(autor anonim )

Curg apele din cer deschis, curg picături de rouă
Adorm târziu cu tine-n vis, şi rup noaptea-n două

Să -ţi dau bucata mea de dor, să vezi cât e de neagră
Şi tu să-mi dai în schimb în zori, iubirea ta întregă!

Şi plânge cerul a pustiu, nici luna nu înţelege
Iar vântul bate şuier viu, tristeţea azi e rege!

Cuvintele cad lin pe rouă iar lacrimile cad şi ele,
Tremur de frig e ora două, iar ceru-i plin de stele!

Cad în deşarte cioburi sparte şi vise argintii,
Rup noaptea-n două, ploi şi rouă, şi sper că mâine este zi!

[ Lasa un comentariu ]

Poem de noapte

2012-01-15T10:05:00.000+02:00

La tine mă gândesc , în fiecare noapte te doresc

Să fi prinţesa nopţilor târzii îndrăznesc

Stelele şi Luna la picioarele ţi le dăruiesc.

Eşti muza mea mea iubito, şi pentru tine

Perle , nestemate, diamente ţi le aduc oricând

Căci doar pe tine eu te port mereu în gând.

[ Lasa un comentariu ]

Zi de inspiraţie ( 7 )

2012-01-14T10:00:00.000+02:00

Provocarea de astăzi:

Imaginaţi-vă o casă. Desenaţi rapid planul acesteia pe o bucată de hârtie. Cine credeţi că locuieşte în această casă? Imaginaţi-vă şi locuitorii casei. Acum, adăugaţi o cameră secretă pentru planul ce tocmai l-aţi făcut. Ce este în cameră? De ce este secret? Voi decideţi. Cineva este pe cale să descopere această cameră secretă. Ce se întâmplă?

Vă aştept să scrieţi povestea.

[ Lasa un comentariu ]

Zi de inspiraţie ( 6 )

2012-01-13T09:05:00.000+02:00

Personajul vostru este captiv într-un lift cu cineva. Lui (ei) îi este frică de… (voi decideţi)

[ Lasa un comentariu ]

Zi de inspiraţie ( 5 )

2012-01-12T10:45:00.002+02:00

Provocarea de astăzi:

Personajul creaţiei voastre are o întâlnire, însă a hotărât să nu apară. El (ea) consideră că are un motiv foarte bun pentru această decizie (voi alegeţi motivul). Dar, partenerul(a) lui (ei) este furios(ă) încât decide a-l face pe personaj să-i pară rău pentru decizia luată.

Scrieţi poveştile voastre şi apoi postaţile la comentarii.

Succes.

[ Lasa un comentariu ]

Zi de inspiraţie ( 4 )

2012-01-11T10:02:00.001+02:00

Gândiţi-vă la două persoane foarte diferite pe care le cunoaşteţi. Inventaţi un personaj care combină caracteristicile acestora într-unul singur. Apoi, puneţi acest personaj într-o familie ce este într-o situaţie de stres.

[ Lasa un comentariu ]

Zi de inspiraţie ( 3 )

2012-01-10T10:10:00.002+02:00

Provocarea de astăzi:

Imaginaţi-vă că sunteţi într-o bibliotecă căutând o carte. Rafturile imense vă încojoară pretutindeni, iar una dintre cărţi vă captează interesul. Aceasta este cartea pe care aţi vrea să o citiţi. Care este titlul acesteia? Inventaţi un titlu al dumneavoastră care v-ar face să scrieţi o poveste. Acum plecând de la acest titlul scrieţi povestea în sine.

Spor la scris.

[ Lasa un comentariu ]

Zi de inspiraţie ( 2 )

2012-01-09T09:15:00.005+02:00

Astăzi vă invit din nou să fim creativi şi inspiraţi, scriind o poveste care să includă o piatră funerară, un prim sărut şi o colecţie de fluturi. Poate fi o poveste romantică mai scurtă sau mai lungă.

Spor la scris tuturor!

[ Lasa un comentariu ]

Eminescu la a 162-a aniversare de la naştere

2012-01-08T14:05:00.003+02:00

Iată dragii mei că am primit mai adineauri un articol pe adresa de mail a atelierului. Este un articol despre Eminescu semnat de domnul Ion Ionescu. Vă invit cu mare plăcere să-l parcurgeţi, veţi descoperii informaţii preţioase din viaţa marelui poet.

"Acum la mijloc de ianuarie se petrec 162 de ierni de când Mihai Eminescu a căzut ca o lacrima a lui Dumnezeu pe solul nostru românesc.De atunci până astăzi s-au scris biblioteci întregi despre el. Se pare că orice cuvânt în plus este de prisos.Şi totusi...
În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Pe timpul vieţii lui s-a vorbit că ar fi luat un sifilis de la Veronica, care şi ea la rândul ei l-ar fi luat de la ofiţerii pe care-i sluja ca infirmieră în Iaşi la 1877 .De altfel povestea a auzit-o şi Veronica care, după moartea lui, se simţea că e privită rău de toată lumea, fapt ce o face să plece din Bucureşti la Văratic şi, după aproape patruzeci de zile să se otrăvească. Augustin Z.N. Pop dezminte asemenea poveste. Alta era relaţia dintre ei. Ca dovadă că Veronica în anul 1887 îl ia bolnav de la Henrieta de la Botoşani şi-l aduce în Bucureşti pentru îngrijiri. Mult timp stau împreună, merg la spectacole de teatru, la plimbare etc. O fotografie descoperita de curând îi arata amici, fotografiaţi într-un grup de artişti, unde este şi Caragiale. Aici însă vedem un Eminescu lânga Veronica și Vlahuță distrus de boală, tras la faţă cu o mare mustaţă în strachină, pe cap cu o pălărie cu pamblică într- un costum alb.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 162 de ani. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii.
Apoi la Cernăuţi a avut norocul să dea peste un om al lui Dumnezeu care i-a îndrumat primii paşi spre o lectură solidă. E vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba romăna la care stătea în gazdă. Aici l-a numit şi bibliotecar peste biblioteca gimnaziştilor. Primele poezii ale înaintaşilor le-a citit şi răscitit din ,,Lepturariul” lui Pumnul şi acum se îndrăgosteşte de poezie. Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade şi mai presus de toţi, Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul, teme şi le înoieşte, trecându-le prin personalitatea lui. Ca dovadă că după ce profesorul moare, Eminescu nu mai e interesat de gimnaziu şi pleacă aiurea hoinărind cu trupa de actori prin ţară. Acum înfloreşte erosul. Era la vârsta când iubirea dă în floare. Iubirea şi aventura pun stăpânire pe el. Colindă ţara cu trupele de actori, se emancipează, discută cu artiştii, devine chiar artist în ,,Răzdvan si Vidra”, jucând rolul ciobanului.
Un rol de seamă în viaţa lui l-a jucat revista ,,Familia” a lui Iosif Vulcan. Aici publica primele poezii, fiind elogiate de ziarist. Apoi Viena, centru cultural al Imperiului Cezaro-Crăesc, îl primeşte cu braţele deschise. Acum ia contact cu filozofia timpului prin profesorii renumiţi ai Universităţii vieneze. Şi ceea ce este hotărâtor pentru el, publicarea în revista ,,Convorbiri literare” a primelor creaţii de valoare: ,,Venere şi Madonă” şi ,,Epigonii”. Iacob Negruzzi îl informează imediat pe Titu Maiorescu despre frumoasele creaţii ale necunoscutului poet.
Un capitol aparte din viaţa lui este epoca veroniană, femeia care-i captivează toate simţurile şi scrie cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română.
De aici încolo incepe calvarul. Venind în ţară este supus unor vicisitudini politicianiste. Mutându-se în București de la Iași, intră în vâltoarea politicianistă. Participă zilnic ca ziarist la Camere, fiind martor la toate luptele politice ale timpului. Dar ,,Timpul” devine tribuna lui de luptă împotriva tuturor nenorocirilor care cuprinseseră această ţară. Articolele lui de la ,,Timpul” încep să deranjeze atât pe ciocoii de la Junimea, regalitatea, cât și stăpânirea austro-ungară care pune pe urmele lui o sumedenie de spioni. De aceea toți care i-au lăudat poezia lui în timpul vieții, n-au zis un cuvânt despre activitatea lui jurnalistică.
Aşa zisele pete gri din viaţa lui au fost discutate şi paradiscutate.
De la ,,Mai potoliţi-l pe Eminescu!” al lui Carp, intriga nenorocită ţesută în jurul ziaristului Eminescu de slugile Imperiului Austro-Ungar, făcându-l nebun, şi până la injecţiile cu mercur care i-au distrus viaţa, Eminescu a trecut printr-un hăţiş al vieţii greu de imaginat. Să fi fost societatea ,,Carpaţi” cauza care cerea Ardealul, mobilizând mii de români?Sau fulminantele lui articole din ,,Timpul” împotriva Imperiului? Să fi acţionat unii dintre junimişti ca spioni ai imperiului? Sau Maiorescu să fi jucat un rol dublu? Pe deoparte să-l ajute pe Eminescu şi pe de altă parte sa-l incrimineze?Eu nu ştiu cum s-au suprapus nişte coincidenţe peste viaţa lui. Cum se face că pe 8 iunie 83 e luat pe sus şi băgat în ospiciu şi imediat pe ziua de 28 iunie 1883 Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România, Bismark ameninţă cu războiul, executând manevre militare în Transilvania iar presa maghiară ameninţă cu anexarea Valahiei. Medicul Ovidiu Vuia susţine că până în 1883 Eminescu a fost psihic normal, nu a prezentat semne de lues ereditar, în 1872 a avut o hepatită, mai târziu o enterocolită, urmată de o artrită, boli care n-au avut nicio legătură cu infecţia luetică.
Încet-încet Eminescu își dăduse seama că este părăsit de prieteni. Pe Maiorescu îl face smintit ( vezi celebra Ex. Min. Tit. Maiorescu), junimiștii îl ocolesc, Slavici se depărtează și el sub diferite pretexte, doctorul Bardeleban, medicul curant al regelui și soțul lui Mite, ducea vești despre el nu tocmai potrivite reginei. De aici și furia lui Eminescu pentru rege. Semnalul este dat de celebra ,,Mai potoliți-l pe Eminescu!” a lui Carp. Trebuia cu tot dinadinsul înlăturat de la ziarul care devenise un potențial pericol. Și așa-zisa nebunie a lui a căzut ca o mană cerească .
După 1883 viaţa lui pendulează între reverie şi durere.
Între 1883 și 1889 biografii lui scot în evidență mai mult latura lui ,,bolnavă”.Dacă ne-am apleca cu mai multă atenție asupra acestei perioade am constata că Eminescu a avut mai multe clipe de luciditate decât de reverie. Cum se face că dus la Viena cu escortă polițienească la sanatoriul Oberdobling, fără nici un tratament, în câteva zise își revine și vorbește cu doctorii filozofie, despre vechimea limbii noastre, recită versuri, de asemenea este invitat la masă, purtându-se ca un om normal. Același lucru putem spune despre el și când este internat la Odesa. Aici se comportă normal, scrie scrisori în țară, vorbește cu doctorii, este invitat la masă etc. El a continuat să scrie și poezie. Dar n-a mai avut lădoaiele lui să-și păstreze ciornele, sau caietele lui, hârtia scrisă, mototolită, fie s-a pierdut, fie a fost aruncată la gunoi. Dar când vine în țară și i se administrează injecțiile cu mercur, cade în reverie, îmbolnăvindu-se mai rău. Sau acele tratamente empirice cu apă și funii ude, ca pe timpul evului mediu. Și mai rău, cum îl bagi între niște nebuni clinici, unde este lovit de alt nebun, Petre Poenaru, cu o piatră zvârlită în cap. Vă închipuiți ce calvar?
Mai degrabă Eminescu a suferit o mare depresie sufletească, văzându-se înlăturat de la Timpul, ziarul lui de suflet, unde și-a pus în joc toată pasiunea lui jurnalistică. Văzându-se fără un venit care să-i asigure un trai normal, Eminescu, s-a înstrăinat, a căzut într-o apatie iremediabilă. La toate acestea s-a adăugat și refuzul lui Maiorescu de a-i încuviința căsătoria cu Veronica Micle. Dacă această căsătorie avea loc, poate soarta lui era alta.

Eminescu este şi rămâne zeul tutelar al românilor.
Asemenea Luceafărului, el a apărut pe bolta literelor româneşti la o răscruce de drumuri şi de timpuri. Totul se rezumă la cuvântul modernizare. Modernizarea limbii, ieşirea ei din ciunismul şi pumnismul timpului, aplecare spre producţiile populare, spre limba poporului care se articulează cu limba literară. Vine apoi Junimea care ridică limba din marasmul producţiilor de duzină şi-i scoate la iveală pe Slavici, Caragiale, Eminescu şi Creangă. Nu întâmplător unul e romancier, altul dramaturg, altul poet şi ultimul povestitor. Patru genuri în care literatura română excelează.
Complexitatea proteică în opera lui Eminescu te întâmpină pretutindeni. El caută mereu ,, cuvântul ce exprimă adevărul” într-o fugă melodică fără precedent. Ridică erosului cele mai frumoase versuri din literatura română. Eminescu descopere lumea așa cum este, aceasta este revelația noastră când îi citim opera. Fenomenul Eminescu a fost unic, de la el încoace poezia se scrie altfel. Ba chiar putem să spunem că adevărata poezie începe cu Eminescu."

de Ion Ionescu-Bucovu

[ Lasa un comentariu ]

Zi de inspiraţie ( 1 )

2012-01-08T10:10:00.003+02:00

Prin seria acestor postări, care se vrea a fi în număr de 30, vă voi provoca să scrieţi în fiecare zi la aceiaşi oră pentru cel puţin 10 minute. Utilizaţi ideile ce vor fi prezente pentru a obţine un început al poveştii dvs. Pentru multe dintre aceste idei va fi necesar să scrieţi mai mult de 10 minute, dar nu vă faceţi griji. La sfârşitul celor 10 minute veţi decide dacă vreţi să continuaţi cu scrierea sau nu. În caz contrar puteţi să vă opriţi, căci v-aţi făcut treaba. Dacă inspiraţia continuă, aveţi posibilitatea să scrieţi pentru un timp mai îndelungat, eventual salvând ceea ce aţi început iar apoi să reveniţi în altă zi pentru a continua. Menţinerea unui program de scris regulat poate fi o armă puternică. Scriind des veţi fi separaţi de milioanele de oameni care spun “Vreau să fiu scriitor”, în schimb voi veţi putea spune “Eu sunt scriitor” căci v-aţi câştigat acest merit.

Provocarea de astăzi:

"Personajul creaţiei voastre tocmai ce se mută într-un nou apartament (casă). La suprafaţă lucrurile stăteau bine în noua casă, locul părea ideal, dar… în prima noapte a lui (ei) , personajul descoperă o problemă teribilă cu locul pe care el (ea) nu l-a luat în considerare."

Aştept poveştile voastre în rubrica de comentarii a acestei postări.

Vă urez succes şi spor la treabă.

[ Lasa un comentariu ]

Cum scrii propria ta poveste

2012-01-02T16:20:00.003+02:00

Ca viitori scriitori independenţi, veţi putea învăţa în timp cum să dezvoltaţi şi să vă scrieţi propriile creaţii în aşa fel încât să ajungă citite de foarte mulţi oameni. Pentru început este necesar doar curajul vostru şi voinţa de a aşterne pe hârtie. Nu ar trebui să vă fie frică deloc. După cum stiţi, nu puteţi dezvolta o scriere atâta timp cât nu stiţi unde duce, corect? Care este obiectivul acesteia?
Vă recomand să scrieţi un singur paragraf al întregii creaţii, lăsând la o parte detaliile şi caracteristicile specifice personajelor. Acum luaţi acest paragraf şi reduceţi-l la o singură propoziţie. Astfel veţi avea privirea de ansamblu a poveştii.
Crearea profilelor personajelor:
Ca să puteţi dezvolta povestea, trebuie să ştiţi care sunt personajele dumneavoastră. De unde au venit. Au ele valori morale ori deloc? Interese în dragoste? Prieteni foarte buni ori duşmani de moarte? Ce le face să gândească? Câte sunt la număr?
Scrieţi un profil întreg al lor ca şi cum a-ţi vorbi cu cineva despre acel personaj. Dezvoltaţi-le puterile şi slăbiciunile ce le vor avea la îndemână când povestea va începe să dea roade.
Scrieţi povestea:
Pentru moment nu vă gândiţi la aspect sau greşeli. Doar scrieţi. Ce se întamplă? Cui i se întâmplă? De ce ea îl părăseşte sau de ce s-au întors pe vas? De ce el a pierdut din prima noţiunea timpului? Puneţi-vă toate întrebările şi răspunsurile pe hârtie mai întâi, apoi este timp şi pentru…
Început:
Având în minte “imaginile acţiunilor”, gândiţi începutul operei, primele fraze. Veţi avea nevoie să daţi creaţiei şi o poveste de fundal dorindu-vă destulă acţiune pentru a-l ţine pe cititor intrigat la ce ar putea urma. Decideţi cât de multă informaţie daţi în aceste fraze de început. Acum că aţi înţeles, sunteţi pregătiţi să treceţi la povestea în sine, la tabloul acesteia.
Aspectul poveştii:
Concentraţi-vă asupra textului. Cine spune ce şi cui? Ce scene va include? Ce informaţii sunt oferite? În ce locuri se desfăşoară scenele? Lăsaţi-o sa vina de la sine, voi doar urmăriţi peniţa stiloului cum conturează întreaga opera pe foaie.

Din partea mea spor la scris, şi aştept eventualele comentarii asupra acestui umil articol, care sper să vă fie de folos. Eventual şi ceva adăugiri sunt bine venite.

[ Lasa un comentariu ]

La Mulţi Ani 2012

2011-12-31T13:40:00.002+02:00

Blogul Atelier Literar vă urează petrecere frumoasă de Revelion. Multă sănătate, bucurii şi împliniri în noul an ce ne-a bătut voios la uşă. Inspiraţie cât mai multă la scris şi nu în ultimul rând iubire tuturor.

La Mulţi Ani! Şi abia aştept să ne reîntâlnim în 2012 din nou.Până atunci, numai bine şi voie bună.

[ Lasa un comentariu ]

La bodega de lângă port…

2011-12-30T22:30:00.000+02:00

( început de poveste )

Rătăcea din nou în aceiaşi bodeguţă, in care uneori îşi mai evapora aburii de necaz ai vieţii. Stătea liniştit şi îşi savura cana de vin fiert. De această dată îşi răscolea gândurile şi mai asculta din când în când poveştile tipice ale băutorilor din tavernă. Fiecare din ei vroia să pară mai inteligent decât celălalt. Având o tentă uşor rustică, interiorul părea destul de primitor. Muzica se auzea încet pe fundal, iar ciocnitul paharelor pline acompaniat de vocile oamenilor plutea în voie. Retras într-unul din colţurile tavernei ca de obicei, privea în gol parcă aşteptând ceva să se întâmple. O lumânare groasă aflată pe o farfurioară în faţa sa, anima măsuţa de lemn. Oamenii slinoşi şi burtoşi îşi făceau veacul serii până când cădeau sub mese iar apoi erau târâţi afară din local când venea vremea închiderii. O seară banală de altfel, dar o dată intrat aici uitai de zăpada şi frigul de afară. Aşa i se părea, însă ceva parcă plutea în aer gata oricând să-şi facă apariţia. Portul în această perioadă a anului era scutit de invaziile piraţilor lacomi şi petrecăreţi. Vestea comorii pierdute a piratului Barbă Neagră înca mai circula în ţinut. Se ridică de la masă croindu-şi drum pentru a mai comanda o cană cu vin roşu. Când se întoarse găsi pe masă un mic sul de hârtie legat cu sfoară. Privi iscoditor în jur, înşfăcă biletul şi se aşeză la masă. Într-un final se hotărî să-l desfacă. Rămase surprins când citi ce era scris cu cerneală neagră. Era o invitaţie într-o călătorie pe mare. Sorbea uşor din băutura fierbinte, când ceva îl bătu pe umăr. Se întoarse, dar… nimic. Avu impresia că i s-a părut, iar la scurt timp o voce de bărbat îi răsună în ureche:

- Du-te la locul întâlnirii, nu-ţi face griji eşti aşteptat. Ei au nevoie de tine…

[ Lasa un comentariu ]

Concurs Rătăcitor în lumea cărţilor

2011-12-29T19:20:00.010+02:00

Bună seara dragii mei. Prin această postare vă aduc un mic cadou pentru aceste sărbători de iarnă. Este vorba de un concurs al Librăriei Libris în colaborare cu blogul Rătăcitor în lumea cărţilor. Câştigaţi o carte la liberă alegere, dacă participaţi.
Termenul limită pentru participare a fost prelungit până mâine la ora 12. Grăbiţi-vă!
Pentru detalii: Click aici
Succes tuturor.

[ Lasa un comentariu ]

Gânduri răzleţe din suflet culese

2011-12-26T15:15:00.000+02:00

M-ai vizitat cu vocea ta în vise
Am rămas surprins după atâta timp
Te-am pus să te răzbuni pe câte unii
Şi răzbunarea Ta, este ca şi moartea
Mi-ai spus că da, s-a rezolvat situaţia.
Alesei mele ţi-am spus să o faci să plece
Să mă uite, nu vreau să sufere
Însă ea s-a luptat, nu s-a predat
Are puterea-n sânge, asemeni lui Lilith
Prin câte a trecut nu s-a dat la fund
Mai tare m-a făcut să-mi rămână-n suflet
Iar pentru asta o admir, n-aş vrea să mint
În braţe s-o strâng, s-o alint
Şi la ureche să-i şoptesc: un bebe te iubesc.
Viaţa asta nu ne părăsim, vreau să fim aievea în doi
Doi veşnic nemuritori, rătăcind sub norişori
Amândoi să fugim de chin şi suspin, căci nu-i de noi.
Multumesc ei că m-a găsit şi mă face fericit!

[ Lasa un comentariu ]

Vizită de la Moşu'

2011-12-24T22:05:00.008+02:00

Moşul a venit, încărcat şi obosit
Cu daruri multe de împărţit
La ferestra voastră, a oprit ... doar un pic
Şi v-a azvârlit un plic : Crăciun Fericit!

[ Lasa un comentariu ]

Cum faci rost de idei pentru scris?

2011-12-11T23:10:00.002+02:00

O sursă nelipsită din viaţa noastră, fie că dorim să ne informăm, să ne petrecem timpul până la muncă ori că stăm să bem cafeluţa dimineaţa este răsfoirea ziarului. Ziarele conţin foarte multe idei şi informaţii din abundenţă. Bazate sau nu pe adevăr acestea cuprind pagini întregi de articole, care mai de care. Ai o multitudine de domenii din care poţi alege. Secretul se află în acele articolele ( poveşti ) scurte decât în cele principale care apar pe paginile principale. Mulţi dintre marii autori, editori sau creatori de film au folosit aceste caracteristici, articole şi comentarii ce şi le-au însuşit din ziare în operele lor. Acele idei au contribuit la succesul lor. Cum bine ştiţi, majoritatea ziarelor îşi publică articolele online de foarte multă vreme. Uneori pentru a accesa anumite copii din arhive este necesar să plătiţi, dar în general multe publicaţii sunt gratis. Dacă o să începeţi în a vă face un obicei din accesarea acestor informaţii, chiar dacă nu sunt neapărat de actualitate veţi putea găsi destule idei pentru a scrie poveşti sau chiar romane. Cu ajutorul internetului puteţi accesa ziare ( publicaţii, reviste ) din Romania sau chiar din alte ţări.
www.presaonline.com , www.jurnalul.ro sunt un bun început pentru a căuta astfel de idei.

[ Lasa un comentariu ]

Condiţia Umană

2011-12-11T10:40:00.002+02:00

Vă recomand acest text, care deşi este scurt ascunde în el o întreagă carte.
Este scris de o fată pasionată de mică pentru creaţiile literare. Sper să lăsaţi şi comentarii.

Condiţia Umană
de Alexandru Loredana Georgiana

u break my shell to draw out my sap
ull find yourself being slaped
no one gives a fuck
about u -human-rug...

Dacă ar fi cu putinţă ca omul să se cufunde în el însuşi, încât să nu mai aibă nicio legătură cu firea omenească , starea sa ar fi mai plăcută decât viaţa într-o lume unde domnesc din belşug viciul şi nebunia, sub toate înfăţişările lor; însă lucrurile nu se pot petrece niciodată astfel... Omul a fost născut ca să vieţuiască printre oameni; oricât de puţine legături ar avea cu lumea, nu poate niciodată să o uite pe deplin sau să îndure gândul că semenii săi nu se mai gândesc deloc la el. Cel învrăjbit cu lumea fuge ca să lase în urmă vina şi lipsa ei de rost; cât timp îl mistuie o ură clocotitoare, se prea poate ca starea lui să-l mulţumească, dar patima începe să se stingă... timpul vindecă rănile cu care a ajuns în deşert; când nu mai află sprijin în mania lui sălbatică, simte cât de şearbăd îi este traiul şi inima sa cade pradă plictisului şi lehamitei. Priveşte în juru-i şi descoperă că e singur pe lume: inima lui tresare din nou iubitoare de oameni şi râvneşte să se întoarcă printre aceia pe care i-a părăsit. Pentru el, natura şi-a pierdut tot farmecul; nu are pe nimeni în preajmă, căruia să-i arate frumuseţile firii, sau care să-i împărtăşească admiraţia ce i-o trezesc desăvârşirea şi felurimea ei...

[ Lasa un comentariu ]

Scrieri creative ( 8 )

2011-12-01T22:30:00.001+02:00

Iată aşadar că am ajuns şi la partea a 8 a din ciclul scrierilor creative. De această dată propun o temă ceva mai terifiantă.

“Scrieţi o poveste despre un tată ce îşi caută fiul. Copilul fusese pasager în avionul ce s-a prăbuşit mai devreme în acea zi.”

Folosiţi elemente de sadism, tragedie, sentimentalism eventual scene horror şi tristeţe.

HINT: Puteţi plasa acţiunea noaptea sau ziua. Deasemenea pentru ca povestea să menţină o acţiune strânsă, prăbuşirea poate avea loc într-un cimitir unde un grup de indivizi practicau un ritual de magie sau undeva în largul mării peste un vas de croazieră.

Aştept să văd ce aţi compus în pagina de comentarii a acestei postări.

Vă urez succes şi spor la scris.

[ Lasa un comentariu ]

Doar eu

2011-12-01T20:10:00.000+02:00

Aseară eram fericit. Mă simţeam bine. Emanam energie cu un anumit scop meschin folositoare doar mie şi numai mie. Când vine vorba de a erupe asemeni unui vulcan în exteriorul fiinţei mele, nimeni nu mă întrece. Acaparam atenţii şi îmi făceam planuri de profit pentru zilele următoare. Vechi îndeleticiri, nu vă speriaţi am oarecare experienţă în a le provoca şi bine înţeles de a trage foloasele fără pic de jenă de pe urma acestora. Seara este prilejul oportun pentru a studia victima şi a o atrage în capcana păcatului. Astăzi însă, în mintea mea se desfăşoară practici mai puţin obişnuite şi foarte periculoase. Cum toate acestea necesită timp şi anumite pregătiri consider că este un bun început de a trage cu ochiul la graniţa dintre lumi…deocamdată. Ce se va întâmpla mai exact rămâne de văzut.

[ Lasa un comentariu ]

File de jurnal ruginit

2011-11-29T23:35:00.003+02:00

Simţeam că nu mai ajung să găsesc un loc. Deşi, nu este unul tocmai potrivit pentru evadarea provizorie din celula umanităţii, cel puţin pare liniştit şi sunt cu ochii pe păznicaşul albăstrui din josul dealului. Fuck!! Căderea din buzunar a telefonului pe banca maronie îmi dădu câteva palpitaţii scurte, mă speriasem din cauza zgomotului. Fuck that shit! Lasă că mai iau din nou o gură de bere din doza de Timişoreana abia începută. Îl blestem în gând pe cocalarul de lângă mine ce se joaca cu câinele făcându-i poze. Un altul, ăsta un pic mai zgomotos, tot urlând la telefon, trece iute pe lângă mine. Mă uit hapsân pe el şi se duce. Între timp a dispărut şi cel cu câinele. Începe să mă ia un pic frigul, deşi soarele străbate puternic partea mea de zonă. Nu-mi pasă, doar am bere ce dracu. Nu am iaraşi job, îmi tot caut de o săptămână. Probabil că voi deveni un misogin mizantrop cu toate că nu stiu exact semnificaţia acestor cuvinte. Lumea trece plimbându-se hai-hui pe lângă mine. Nu-mi pasă momentan de nimic şi tot. Le fac în ciuda trecătorilor sorbind lacom din bere pe ritmurile metalice ale lui Rotting Christ ce răsună din boxa telefonului mobil.

Scriu… îmi place să scriu, mă scapă de grijile cotidiene ale societăţii oarbe în care trăim, şi fiecare moment în care pixul îşi croşetează lin rândurile pe pagină mă face să uit să mă gândesc la ce nu ar trebui. Mi-e dor să fumez verde, deşi ultimul weed l-am tras acum o lună. Vezica mi s-a umflat şi locul pe care îl plănuisem a mă goli, s-a aglomerat de un tată şi un fiu ce se joacă cu mingea. Acel mic teren de fotbal din spatele meu era un bun loc de a mulţumi umed călduros societăţii pentru că aici sunt banii noştrii. Societate care de altfel este indiferentă la tot ce se întâmplă în viaţă. Mă fuck pe ei de bani, cum vin aşa se şi duc. Bine că am terminat lacom berea sub ochii naivului de bodyguard pe care nici în pix nu îl doare. Mi-au îngheţat degetele tatuate şi pline de inele şi hotărăsc că ar trebui să o iau din loc. Zona mea de recreere nu mai este la fel de virgină ca la început. Nu-mi pasă de cutia goală de bere părăsită pe banca de lemn, cum nu-mi pasă nici de frigul care s-a jucat în zadar cu mine. Mă duc să mai devorez înca o blondă acidulată.

[ Lasa un comentariu ]

Aburi întunecaţi

2011-11-29T00:55:00.001+02:00

Negru este pământul de sub voi

Şi negre vă sunt interesele meschine ce le ţineţi ascunse

Curând veţi da celor de drept, înzecit

Tot ceea ce aţi agonist

Calea flăcărilor începe a-şi pava toată suflarea

Asupra capetelor voastre plecate alandala

Prin noua eră satanico-demonică ce începe să vină,

Vă bate comemorativ la fereastră

Suflând fiori reci în ceafă, Demoni vă încearcă

Continuaţi a fi nepăsători cât sunteţi încă vii

Camuflaţi în perversitatea ignoranţei voastre de a murii

Sataniştii nu sunt deloc călăi şi nici salvatori

Adevărat asta veţi primi când Satan va sosi.

Pielea din interior, uşor şi mult vă va rănii

În propria fiinţă credulă

Simptomele răzbunării dulci se-adună.

Lumina Întunericului vă-ngropă ca într-o lătură

Şi calcă…

Blasfemându-vă rămăşiţele inculte

Zdrobindu-vă ţestele mute şi de mult apuse.

[ Lasa un comentariu ]

Scrieri creative ( 7 )

2011-11-27T21:30:00.003+02:00

“Scrieţi un scurt text despre o întâlnire înspăimântătoare cu unul dintre foştii profesori.”

Proful demonic

Nu mi-a plăcut de el niciodată, nici caracterul nu i l-am putut suporta. Ce să mai spun că este ciung de o mână şi că nu are nevastă. Emana tot timpul o energie ciudată şi misterioasă. Tocmai de el trebuia să dau acum, să-mi iasă în cale creatura care nu merită să respire aer pe această planetă? Aghhrrr.. e teribil, chiar de-a dreptul terifiant. Ah, uite că-mi face semne cu mâna aia bună, nu cea de plastic pe care o ţine mereu în buzunarul hainei. Mă fac că nu-l observ, şi merg mai departe. Aoleu, ce gălăgie face…trebuie să improvizez ceva. Daa, la fix autobuzul poposeşte în staţie. Mă înghesui îmbrâncindu-mă să prind şi eu loc. Uşile se închid, mă simt uşurat acum. Profesorul de română mă priveşte de pe trotuarul de vizavii cu ochi reci şi sticloşi, ce deven roşii pentru un moment. Îşi dă pălăria jos în semn de salutare, scoţând la iveala chelia lucioasă. Am reuşit să-i surprind pe buze zâmbetul diabolic, auzindu-i hohotele destul de clar in urechi. Mă invadase. Când am deschis ochii, după încercarea de uitare a imaginilor cumplite, autobuzul ajunsese în staţia următoare. Am coborât iute răsuflând uşurat. Merg câţiva paşi, şi mă apucă tremuratul… ciungul diabolic din nou în faţa mea. Aşa ceva nu se poate, ori halucinez ori o iau razna. Ştiu că nu degeaba fug de el, dar cine să înţeleagă dacă ar şti că acel demon întruchipat caută în sfârşit răzbunarea. Înjur de toţi sfinţii şi o iau la fugă de nebun cât mă ţin picioarele.

[ Lasa un comentariu ]

De-a lungul Templului de Suflete

2011-11-26T15:45:00.002+02:00

Când vremea apune şi ceasul se opreşte în loc, te trezeşti singur între două stânci golaşe de piatră. Valurile înspumate lovesc către tine. Te uiţi în zare nedumerit, încojurat de apa învolburată care nu îţi dă pace. Undeva foarte departe, spre sfârşitul întinderii de apă observi o mica lumină negricios portocalie. Simţi cum aceasta te cheamă înspre ea. Îţi doreşti să fi acolo din toată fiinţa ta. Blestemi totul, aruncând în toate părţile cu pietrele noroioase găsite pe jos. Cazi în genunchi şi vrei să urlii, să zbieri… dar nu poţi, vocea îţi este pecetluită, furată parcă înadins de cineva. Îţi dai palme şi îţi smulgi părul din cap singur.

Deodată te loveşte ceva. Te întorci speriat şi după ce te freci la ochi, zâmbetul salvator îţi apare lasciv pe buze. Mulţumeşti prin semne în vânt pentru mica bărcuţă ce te asteptă la mal. De unde să fi apărut oare? Felinarul prezent la pupa îţi dă un sentiment de împăcare cu tine însuţi. Te urci în barcă şi nedumerit cauţi în zadar vâslele. Este o barcă simplă asemeni celor de pescuit. După ce te învârţi în ea de câteva ori explorând, simţi cum un mic tremurat pune stăpânire pe bărcută. Încremeneşti ţinând strâns în mâini felinarul cald şi viu. Observi cum apa întreagă se linişteşte şi devine deodată foarte calmă. Bărcuţa se pune în mişcare mânată parcă de un cârmaci invizibil, îndepărtându-se uşor de zona unde te trezisei. Ce se întâmplă, este oare un vis? Te zbaţi vrând să scapi neapărat de aici. Te ciupeşti singur pentru a deschide ochii. Ai vrea să fie dimineaţă, s-o vezi pe scumpa ta soţie cum te aşteptă la bucătărie cu cafeluţa caldă proaspăt făcută. Nimic din toate acestea nu au nici un efect. Suspinând, lacrimi îţi curg uşor pe obraji, dar nu le poţi simţii. În jurul tău domneşte o vastă mare de un albastru sclipitor. Cerul este înnorat şi te aştepţi în orice moment să înceapă a se scutura răvăşindu-şi stropii reci peste tine.

Lumina aceea portocalie la care aspirai începe a se întrezări mult mai bine acum. Este încătuşată într-o ceaţă fumurie, asemeni unui război care a luat de curând sfârşit. Deodată tună şi cerul se rupe printr-un bubuit mecanic deschizându-şi lent cortina. În faţa ta, i-a naştere o masivă clădire. Pare a fi un templu antic ruinat încojurat de o poartă mare de fier. Poarta este străbătută de focuri mistuitoare şi scoate un fum înecăcios. Templul pluteşte deasupra flăcărilor, iar înspre vârf de la jumătatea sa, pare a domni liniştea şi împăcarea. Unde vei fi oare cazat? Ştiind că într-acolo îţi este destinaţia., începi a te mohorî şi întrista singur, bombănind în minte ca nu cumva să ajungi acolo unde ard nestinse flăcările cele rele. Îţi faci speranţe şi doreşti cu ardoare să fi undeva sus la lumina cea albă din turn.

Apropiindu-te din ce în ce mai mult vrei ca barca să pornească în sus deasupra Lunii şi a stelelor ce sunt şi ele spectatoare la aceste terifiante scene pe care le parcurgi fără voia ta. În zare, la câţiva zeci de metri observi o altă bărcuţă, una închisă la culoare de un pământiu închis. Atunci priveşti la barca ta şi realizezi că este de un alb-albăstrui. Încerci să faci semne disperate tânărului din cealaltă ambarcaţiune, chemându-l către tine. Nimic… însă, începi a-l vedea din ce în ce mai mic, şi mai mic… îndreptându-se spre flăcările moleşitoare. Flăcări peste care tocmai te-ai înălţat urcând către înaltul templului.

[ Lasa un comentariu ]

12 lucruri de făcut când nu este curent

2011-11-26T11:15:00.003+02:00

Desigur lipsa curentului electric este ceva supărător şi care aduce cu sine nervi tuturor. Suntem învăţaţi şi crescuţi folosind nelipsita electricitate, fără ea ne este foarte greu să trăim. Bine… în trecut când această descoperire nu apăruse, era desigur altfel. Pe lângă faptul că te-ai oftica şi înjura în gând situaţia nerezolvând nimic, te-ai întinde un pic în pat să te odihnesti. Bineînţeles uitându-te la pereţi. De obicei lipsa de curent are loc pe înserat, când îţi este lumea mai dragă. Aşa că, vrei nu vrei cauţi o lanternă pentru a-ţi lumina calea până la bucătărie, unde scotoceşti prin sertare haotic după lumânări.

După ce lumina acestora animă puţin situaţia parcă te simţi altfel. Fiindcă tot eşti în bucătărie şi aragazul îţi face cu ochiul te gândeşti că nu ar strica să papi ceva. Doar ai acum şi mediul unei atmosfere romantice. Şi, ca să nu mănânci pe muteşte, repede te trăzneşte o idee fulger. Fugi şi iei frumuşel telefonul mobil, care are bateria pe jumătate descărcată, dar îţi este de ajuns. Apăsând butonul play al listelor de melodii, sunetul năvăleşte asaltând fără nici un fel de probleme liniştea supărătoare.

Începi să te fâţâi de colo prin casă, nimic. Curentul parcă şi-a luat definitiv rămas bun. La un moment dat te duci pe balcon să-ţi împrospătezi plămânii cu aer curat şi rece. Te uiţi în zare şi nici vecinii nu au curent electric, străzile la fel întunecate şi ele. Dar, te oftici din nou când mai vezi la câte unii lumini răzleţe prin casă. Sunt aceia care şi-au permis a-şi cumpăra un generator. Începi a scotocii prin buzunarele pantalonilor după cele câteva ţigări rămase. Scoţi una. Te uiţi un pic lasciv la ea, gândind ceva în mintea ta. Nicotina şi monoxidul de carbon îşi fac şi ele loc în plămânii tăi, luptându-se cu aerul proaspăt oarecum biruindu-l.

Te uiţi la ceas şi observi cu stupoare că de două ore nu ai făcut mai nimic. Având o presimţire cum că energia electrică nu va veni prea curând, te duci şi te schimbi pentru a face o mică plimbărică prin oraş. Când te vei întoarce ar trebui să fie prezentă şi mult iubita noastră electricitate.

1. Îţi faci ceva nervi
2. Te uiţi la pereţi, aşteptând
3. Te întinzi în pat să te odihneşti
4. Eventual asculţi puţină muzică, ce ai prin telefonul mobil
5. Te joci cu lanterna să ai ocupaţie
6. Te fâţâi de colo-colo prin casă, nu ai stare
7. Înjuri desigur în gând situaţia
8. Poate că la un moment dat ieşi pe afară să te răcoreşti puţin
9. Ai fuma desigur
10. Te oftici
11. Aprinzi câteva lumânări prin casă pentru a anima atmosfera
12. Mănânci

[ Lasa un comentariu ]

Scrieri creative ( 6 )

2011-11-25T01:55:00.002+02:00

"Electricitatea este o descoperire relativ recentă.

Gândiţi-vă la 12 lucruri pe care le-aţi face când nu este curent. Scrieţi despre acestea."

[ Lasa un comentariu ]

Scrieri creative ( 5 )

2011-11-23T14:20:00.001+02:00

Cum începusem să vă povestesc un pic aseară în postarea precedentă, iată şi tema pentru această zi.

"Faceţi o scurtă listă a clişeelor ce vă trec prin minte, şi alegeţi unu sau mai multe cu care sunteţi familiarizaţi, sau pe cele care vă stârnesc un interes anume, ori poate fantezii. Scrieţi o proză scurtă sau o poezie. Puteţi lua clişeul / clişeele şi sub formă figurativă."

Antrenaţi-vă scriind în fiecare zi, acesta este şi scopul scrierilor creative pe care le-am început de curând pe acest blog.
Aştept scrierile voastre legate de această temă în rubrica de comentarii.

Vă doresc spor la scris.

[ Lasa un comentariu ]

Clişee la foc mocnit

2011-11-22T18:55:00.004+02:00

Culmea faptului este că abia mă aruncasem în pat să închid ochii pentru a mă odihnii…cică. Când am fost asaltat şi aproape hârţuit de gândurile ce mă apăsau nărăvaş în minte. Şi, ca să nu pierd ocazia şi oportunitatea oferită, m-am ridicat am aprins iute o ţigare, că nahh… fără tutun nu prea merge şi m-am pus pe scris. Cei drept am luat-o cu un pas înainte a temei de mâine pe care am de gând să o postez pentru voi. Este vorba despre clişee…

Cei drept nu prea îmi vin în minte cine ştie ce clişee, doar că… poate unul singur care nu prea îmi dă pace şi mă face să vorbesc despre acest lucru. Un clişeu tipic în care foarte multă populaţie se poate regăsi. Este vorba de acele persoane care ştiu doar casă – serviciu, casă – muncă, casă – job etc… înţelegeţi voi. Se trezeşte omul, se spală, eventual mănâncă ceva, asta în cazul când nu este în întârziere şi o porneşte din loc către cel mai “boring” lucru al rutinei sale: serviciul. Se duce se stresează sau nu, după caz apoi vine acasă. Îşi face tabieturile şi constată că trebuie să se pregătească pentru a doua zi când va merge din nou la slujbă. Bine, între timp goleşte pe şustache o doză de bere să fie fericit. Aşa că nu-i rămâne mare timp pentru a-şi mai trăi şi viaţa fiindcă ştie că aşa i-a fost sortit: muncă şi casă. Dacă nu a câştigat la loto. Dar cum să câştigi când nici măcar nu joci. Mda, se înţelege nu mai este nevoie să precizaţi şi voi că: “Life sucks” uneori poate mai mereu. În altă ordine de idei să nu vă mai plictisesc, vă prezint repede pe scurt aşa informativ oarecum un alt clişeu tipic întâlnit în perioada de graţie bine cunoscută sub numele de EMO. Era la modă odată. Ştiţi voi, aceia cărora le plac lamele şi frânghiile de la spânzurători. Ce satisfacţie au acei copilaşi mereu morcoviţi pe viaţă, care doresc şi vor să se omoare mai mereu, dar de fapt nu au curajul să o facă până la capat.

Românului îi place să bea, şi de multe ori bea până se pune în cap. Băutura = clişeul beţivilor, se practică în România.

Angajăm fete, vânzătoare, maseuze, secretară cu aspect fizic plăcut. Angajez lucrător comercial ( vreau fete ), operatoare calculator etc… Woow, dar stai, băietii nu se mai pricep la nimic? Ce clişeu urât. Culmea e că ne tot lovim de el.

Ehh… de când cu scrisul ăsta, a cam început să-mi placă. Nu că nu mi-ar fi plăcut, dar câţi dintre voi nu aţi vrea să scrieţi şi să publicaţi o carte? Sunteţi pregătiţi să faceţi faţă provocărilor ce vă aşteaptă? Dacă da înseamnă că aveţi putere şi vă felicit pentru asta, doar că nu mai aşteptaţi să fiţi împinşi de la spate. Eu sunt sigur că voi primi foarte multe replici contra a ce am scris în acestă postare, dar sunt pregătit să mi le însuşesc. Cu cele pro, ce fac, le pun în ramă?

În încheiere, căci nu vreau să mă lungesc foarte mult, era vorba despre clişee, să nu mă abat de la ce am plecat. Un ultim clişeu ar fi ca planeta noastră să poată da fiecăruia câte ceva după cum simte, un har, o putere, o bună voinţă – oarecum ceva fantezist de altfel…

Ce spuneţi nu ar fi frumos, dacă am trăi toţi în vise până la sfârşitul timpului şi chiar ne-am hrăni cu ele?

[ Lasa un comentariu ]

Aproape la fel de singuratică

2011-11-22T11:05:00.010+02:00

Ultima frază a poemului " Planeta Neagră" de Mara Călinescu, este exact titlul acestei postări.

Iată ce a ieşit. Have fun.

Aproape la fel de singuratică, o doare

Planeta, parcă zace în uitare

Prin zeci de cataclisme şi schimbări radicale

Ea suferă şi merge mai departe în visare

Toţi o vor... dar, nu o merită din plin

Pentru oameni vor fi vremuri de suspin.

Fiinţe din întreaga galaxie înstelată, o pretind
Aspiră la ale ei resurse, plănuind cam când
Să atace totul: omorând şi jefuind.

[ Lasa un comentariu ]

Scrieri creative ( 4 )

2011-11-22T10:30:00.000+02:00

Vă propun de această dată o altă temă creativă. Deşi sunt un pic cam supărat pe voi deoarece nu v-aţi făcut temele anterioare.

"Alegeţi un poem care vă place. Luaţi ultimul rând şi folosiţi-l ca fiind primul din poemul vostru."

Din nou aştept creaţiile voastre în rubrica de comentarii.
Vă doresc succes.

[ Lasa un comentariu ]

Nelinişte

2011-11-21T15:05:00.001+02:00

Iată aşadar cele 10 cuvinte alese de mine aleatoriu din dictionar: beţie, ger, ameţeală, frig, gânduri, linişte, sabie, spaimă, tremurat, tragic. Cu ele am compus o mică poezioară, sper să vă placă.

Ţi-e gândul la beţie, ce o să fie?

Te prinde ameţeala şi te ia cu tremurat

Prin ger şi frig o linişte lejer adie

Ca o sabie ce tragic zeci de suflete a spulberat.

Spaima te-n fioară, gândurile ţi le zboară

Ai vrea să bei, dar te amăgeşti singur de fapt.

Uită asta, aprindeţi o ţigare... trage tare,

Nu te speria aşa de toate, viaţa încă nu s-a terminat

Mâine, vei vedea în suflet că s-a rezolvat.

[ Lasa un comentariu ]

Scrieri creative ( 3 )

2011-11-21T13:45:00.000+02:00

Propun o nouă temă, de această dată un pic mai elaborată, dar nu vă speriaţi căci nu este nimic greu.

"Cu toţii aveţi prin casă un dicţionar. Ştiaţi că are peste 200.000 de cuvinte definite? Ce ar fi să îl luaţi din bibliotecă să-l ştergeţi puţin de praf. Deschideţi-l la întâmplare de 5 ori şi alegeţi aleatoriu de pe fiecare pagină câte un cuvânt, până când adunaţi în total 10 cuvinte. Scrieţi-le pe o foaie. Acum o să vă distraţi puţin compunând o poezioară sau o scurtă proză cu aceste cuvinte.
La ce vă fac aceste cuvinte să vă gândiţi? Ce credeţi că înseamnă?"

Vă doresc succes, şi nu uitaţi că aştept rezolvarea temei în pagina de comentarii.

[ Lasa un comentariu ]

Scrieri creative ( 2 )

2011-11-20T13:30:00.002+02:00

"O fotografie este mai importantă decât o pagină goală. Scoateţi-vă afară albumul prăfuit de fotografii. Alegeţi fotografia 14. Număraţi în orice mod doriţi, dar fiţi siguri că vă opriţi asupra fotografiei a 14 a. Uitaţi-vă la ea timp de vreo 2 - 3 minute. Apoi, timp de circa 10 minute scrieţi toate sentimentele şi trăirile pe care fotografia vă face să le simţiţi. Nu vă blocaţi singuri. Doar scrieţi."

Succes şi aştept rezolvarea în pagina de comentarii.

[ Lasa un comentariu ]

Scrieri creative ( 1 )

2011-11-19T21:40:00.001+02:00

În această postare, cât şi în următoarele... propun să dăm cu toţii frâu liber minţii pentru a scrie. Plecând de la exerciţii şi idei uşoare ajungând pe parcurs ce înaintăm în lecţii şi la creaţii literare în toată regula.
Acestea fiind spuse vă invit aşadar să începem cu prima temă. Nu vă speriaţi de banalitatea acesteia, căci ne va ajuta foarte mult să putem călătorii în aceste minunate culmi ale scrisului.

"Închideţi uşor ochii. Gândiţi-vă la un obiect ce se află în încăpere şi concentraţi-vă atenţia asupra lui. Fără să deschideţi ochii, reconstituiţi în minte cât mai multe detalii ale sale. După 3 minute deschideţi ochii şi scrieţi câteva rânduri despre acel obiect fără să aruncaţi privirea asupra lui."

Vă aştept în pagina de comentarii a acestei postări să vedem dacă v-aţi făcut tema. Nu vă fie frică să scrieţi, căci numai exersând veţi reuşi. Succes!

[ Lasa un comentariu ]

Bucuria reîntoarcerii...

2011-11-19T11:00:00.002+02:00

Căldura din cameră dansa liberă în voie, îi plăcea sentimentul de linişte ce era prezent de această dată cu el în încăpere.Un lucru dealtfel cu care nu se întâlnea mereu. Gânduri, emoţii, amintiri vroia pe toate să le năpădescă în uitare pentru câteva minute de visare literară. Zburda în voie prin lumea minunată a scrisului şi se pierdea uşor lăsat dus de val. Lampa roşiatică, sub formă de bulgăre de sare făcea atmosfera îmbietoare cu micuţa ei lumină ce era alinată de întunericul ascuns în împrejurimi. Ţigara sfârai la primul fum ce-l trase cu poftă în piept. Îşi mângâie suav ceafa purtat de ritmul muzicii. Această repriză de scris, pe care desigur nu o mai făcuse de foarte mult timp, îi trezea imagini frumoase de pe vremea când visa să publice o carte. Regreta într-un fel... dar nu avea de ce să fie distras momentului fericit al acestei seri calme de noiembrie. O seară plăcută şi relaxantă în toate privinţele. Bucuriile sunt scurte şi trecătoare la fel ca şi viaţa pe pământ.: azi este, însă mâine ai putea să te trezeşti că te scalzi în teroare. O teroare pe care desigur, nu mulţi au tăria de a trece peste ea. Dându-şi seama că începea a se abate de la drumul pe care pornise, hotărî că este momentul de a părăsii culmile abrupte unde stătea să cadă, cu gândul că mâine va face o nouă escapadă în lumea scrisului. Pentru aceasta avea să fie pregătit şi înarmat cu mai multă voinţă şi putere de sine.

[ Lasa un comentariu ]

Gânduri interioare...

2011-01-13T06:55:00.002+02:00

Prinşi în ghearele timpului, căutam o cale de a ne resuscita singuri. Umbrele destinului ne-au încătuşat şi ne ţin captivi în cuşca din care este vremea să ne eliberăm. Încercările fiecăruia dintre noi duc către o portiţă de salvare. Când lanţul va fi rupt înseamnă că am găsit drumul către o lume mai bună şi mai paşnică.

La o nouă reauzire.

[ Lasă un comentariu ]

La mulţi ani tuturor

2010-12-31T09:05:00.006+02:00

Fie ca noul an ce ne-a bătut la uşă, să-l primim cu braţele deschise şi cu sufletul împăcat. Să sperăm că vom fi mai buni şi mai frumoşi în 2011 şi că răul va dispărea. Multă sănătate, împliniri şi bucurii în toate vă doresc. Numai bine.

[ Lasă un comentariu ]

Mesaj de la Moşu'

2010-12-24T17:35:00.003+02:00

Îngheţat, cu barba albă şi deasă
Vă popoşeşte la fereastră
Şi lasă langă frumoasa masă
Această minunată frază:

Hou, hou, houuu!

Marry Christmas

[ Lasă un comentariu ]

Noi zvonuri

2010-11-05T16:05:00.003+02:00

Ştiu că am cam lipsit în ultima vreme, datorită timpului liber de care dispun din ce în ce mai puţin, însă nu vă speriaţi, voi continua mai departe ce am început cu acest blog.

În această postare vreau să vă prezint noi zvonuri legate de anii ce vor veni:

- lumea se va întoarce către natură şi spiritualitate
- vom putea apoi înţelege cosmosul
- o nouă ordine se instalează treptat în 2011 ( anul cutremurelor politice şi monetare )
- totul momentan este calm, dar este liniştea dinaintea furtunii
- o să fie câteva vărsări de sânge însă nu aşa mari cum ne aşteptăm
- marile puteri vor cădea o dată cu sistemul monetar
- vor fi cutremure, uragane şi erupţii vulcanice
- economia nu se va mai redresa şi băncile nu vor mai avea şanse
- în anul 2012 din cauza alinierii planetare se vor produce probleme inevitabile la sateliţii de telecomunicaţii
- acestea vor duce la căderea sistemului monetar şi a băncilor
- va fi deasemenea creat un nou sistem politic şi monetar
- vom putea folosi până la 30% din capacitatea creierului
- se zvoneşte că femeile vor ajunge la putere
- religiile se vor unii şi se va naşte una singură
- iar în viitorul apropiat vom migra pe Marte.

Aceste zvonuri sunt prezise de către Carmen Harra ( celebră clarvăzătoare ).

[ Lasă un comentariu ]

Off, ţigare

2010-10-29T00:15:00.004+03:00

Fir-ai tu să fi de ţigare ! Eşti pacoste prea mare,
De te-ai transforma într-o pură floare, ar fi mare cuvântare
Am spus gata-stop, te voi pogorî urgent la vale
Căci din foc, prin apă, sting lejer a ta orbitoare înfumurare.

[ Lasă un comentariu ]

Şoc: data şi ora începerii noului Război Mondial?

2010-10-23T11:55:00.002+03:00

8 - 11 noiembrie 2010 - posibile dăţi de începere a unui nou război mondial.

S-a vehiculat cu mult timp în urmă pe internet veşti că pe data de 11 noiembrie 2010 va izbucni al III-lea Război Mondial. Invitat aseară în emisiunea lui Dan Diaconescu la OTV a fost Generalul Emil Străinu care a afirmat că la orele 10 şi 30 de minute ( seara ori dimineaţa ) pe data de 10 noiembrie anul curent ar fi posibilă izbucnirea războiului. El susţine că nu se va întâmpla acest lucru.

Adevăratul Război Mondial ar putea să se declanşeze pe data de 14 decembrie 2010 o dată şi cu lansarea unor rachete.

Catastrofa din Marea Neagră va fi declanşată de ieşirea la suprafaţă, după un cutremur, a hidrogenului sulfurat. Ştim cu toţii că ne paşte destul de curând un mare cutremur. Acum rămâne de văzut ce ne-a rezervat viitorul.

[ Lasă un comentariu ]

Dezvăluiri

2010-10-22T17:50:00.002+03:00

Cei drept şi eu ştiam de acum doi ani că undeva la sfârşitul anului 2010 este pe cale să izbucnească un nou război care poate fi considerat drept al III-lea Război Mondial. Din păcate nu pot menţiona sursele mele. În fine, se va începe cu un război economic, care într-un timp nu prea îndelungat va lua amploare ajungându-se la arme de distrugere în masă iar apoi la finalul acestuia folosirea armelor chimice, gazarea întregului Pământ sau trimiterea de boli distrugătoare testate ştiinţific şi aplicate. Teoriile mele se cam bat cap în cap cu cele ale cunoscuţilor prezicători enumeraţi în postarea precedentă.

Cu ce vin eu nou la acestea este că ruşii se vor alia cu rasa galbenă, deşi sunt încă duşmani. Şi vor începe prin a cucerii întreaga populaţie a globului. America şi restul statelor membre UE se vor alia împotriva lor. Un conflict iniţial îl reprezintă şi Orientul Mijlociu care nu încetează testarea armelor chimice si nucleare. Lupta se va desfăşura în Europa ( fiind situată la centru între rivalii cei mari ). Teoretic Rusia ar trebui să iasă învingătoare în această luptă dar s-ar părea că rasa galbenă are şanse de a triumfa cumva.

Conform teoriilor masonice şi zvonurilor care ar circula, se zice că sunt unele persoane alese ce se vor refugia în buncăre încă neştiute de populaţie. ( Menţionez ca şi la noi în Bucuresti există nişte buncăre undeva în zona Universitate ) după care urmează gazarea întregii populaţii la sfârşit după ce sunt toate ţările bulversate. Scopul: prea mulţi oameni pentru un Pământ aşa mic. Va exista deasemenea mulţi oamenii ce vor supravieţui.

Sfârşitul lumii anticipat de mine ar trebui să aibă loc undeva în jurul anului 2850.

[ Lasă un comentariu ]

Preziceri Al III- lea Război Mondial şi despre 2012

2010-10-22T17:15:00.004+03:00

Cu toţii am auzit de Nostradamus, şi cum prezicerile acestuia s-au adeverit. Însă un nou personaj care a murit la o vârstă de 85 de ani îşi face apariţia în acest cerc al prezicerii viitorului. Este vorba de Vanga: o babă oarbă, ce a prezis multe lucruri, şi culmea este că acestea s-au şi întâmplat. Este originară din Bulgaria. O să vreau astăzi în această postare să vă enumăr o parte din preziceri despre care se zvoneşte în lume sau la unele televiziuni din afară, însă nu pe toate. Şi voi începe aşadar prin prezicerea celui de-al III-lea Război Mondial, care se regăseşte vag şi la Nostradamus care zice că în Marea Neagră se va produce o catastrofă ce va fi provocată de hidrogenul sulfurat. Cu toţii ştim că hidrogenul sulfurat vine undeva din adâncurile Pământului nostru mult iubit şi că este foarte periculos. Revenim la această cunoscută babă de la Nostradamus încoace cu puteri paranormale şi o mare clarvăzătoare, ea ne relatează preziceri începând din anul 2008 şi terminându-se undeva la 5079 - sfârşitul lumii. Nostradamus susţinând că sfârşitul are loc în anul 5000. Prezicerile acestora sunt cifrate, ceea ce înseamnă că trebuiesc înţelese într-un anume fel. De multe ori se interpretează greşit sau cu un scop anume. Voi enumera ceva întradevăr incendiar. Dacă doriţi întreaga listă a prezicerilor acesteia o găsiţi ---> AICI.

2010 – Al treilea război mondial. Războiul va începe în noiembrie 2010 şi se încheia în octombrie 2014. Va începe normal dar după aceea se vor folosi bombe nucleare , şi apoi armele chimice.

2011 – Ca urmare a căderilor de precipitaţii nucleare în emisfera nordică nu va mai fi nici un animal sau vegetaţie.

2014 – Cei mai mulţi oameni vor suferi de cancer de piele şi alte boli (o consecinţă a războiului chimic).

Legat de anul 2012 şi de prezicerile mayase vreau să vă anunţ că acestea au fost interpretate greşit. Şi nu există nici un sfârşit al lumii adică al dezastrelor puterii naturii aşa cum îl vedem noi. Cei drept o să se alinieze planetele sistemului nostru solar ceea ce va aduce câteva zile fără soare, şi nu se va întâmpla prea curand. Pe lângă aceasta va fi un nou început al oamenilor la care se vor manifesta anumite simţuri diferite de cele cunoscute în ziua de azi. Nu va muri nimeni.
În principal, nu asta ar fi marea problemă: anul 2012. Ce trebuie să ne alarmeze şi să ne pună în gardă este mai degrabă al III lea Război Mondial care cică ar cam bate la uşă.

[ Lasă un comentariu ]

Balada lui Jean

2010-10-20T21:40:00.003+03:00

Dimineaţa se arăta mohorâtă şi grea
Jean Valjean se trezea şi la luptă el pornea
Lua cu el vreo cinci vecini să bea, vodkă bună se turna
Se bea până lupta se-ncheia şi câştigător Jean ieşea.
Afară-i frig şi e-nnorat, duşmanii s-au torpilat
Jean Valjean de la mese s-a ridicat, spre casă a plecat
Mergea drept şi apăsat, vodkă multă a-ndesat
Căci trumfător el s-a proclamat.

[ Lasă un comentariu ]

Prezentare IT Galaxy şi Dell Studio 1745

2010-10-20T21:10:00.003+03:00

Dell - o marcă favorită a multora dintre voi şi o mare firmă cu renume în industria Pc-urilor revine în forţă cu Dell Studio 1745 . Recunoscuţi prin rafinamentul şi confortul ce îl pun la dispoziţie prin tehnologia lor, această firmă întradevar îşi merită acest nume. Rezistenţa în timp a pieselor şi funcţionalitatea acestora pe perioade lungi fără probleme face ca acest nume să vină astăzi cu o nouă ofertă imbatabilă pe piaţa laptopurilor Dell.

Oferta este disponibilă doar pe site-ul magazinului online IT Galaxy . Acest magazin vine în întâmpinarea clienţilor săi cu preţuri mult mai mici faţă de alte magazine de shopping online şi dispune de numeroase promoţii. Au depozit propriu şi întotdeauna produsele sunt pe stoc. Echipa site-ului oferă asistenţă online pentru orice fel de produs existent. Sunt în jur de peste 10.000 produse din mai multe categorii, însă majoritatea sunt pentru calculatoare.

Laptop Dell 1745 - un laptop puternic ce oferă o multitudine de facilităţi şi o întreagă suită de porturi pentru toate nevoile. La un preţ excepţional de numai 2199,00 Lei este asigurat transport gratuit, un bonus de 3 produse şi o garanţie de 12 luni.

Cu un procesor Intel Core 2 Duo T6600 având o frecvenţă de 2,2 GHz, Diagonala de 17,3 Inch, Placă video Intel GMA X4500 MHD, 4 GB Ram DDR2 la o frecvenţă de 800 MHz, HDD 500 GB Sata, unitate optică DVD RW, placă reţea, multitudine de porturi disponibile, Wireless 802,11g WLAN şi cameră web de 2.0 Megapixeli - este tot ceea ce şi-ar dori şi ar avea nevoie cineva în materie de laptopuri. Poate fi folosit oriunde şi cărat cu lejeritate deoarece are doar 3,2 Kg. Posedă baterie Li Ion cu 6 celule ce asigură o bună funcţionare pentru 3 - 4 ore, în funcţie de aplicaţiile rulate. La acest preţ nu pot spune decât că produsul este un chilipir.

Dacă achiziţionezi acest laptop vei primi şi un BONUS ce constă într-un Antivirus Bit Defender, un Mouse Logitech şi nu în ultimul rând un minunat joc de acţiune: Bloodrayne 2.

Linkuri: Laptop Dell Studio 1745 Magazin IT Galaxy

[ Lasă un comentariu ]

Cum a fost omorât

2010-10-19T09:35:00.002+03:00

Începu să plouă. O ploaie întunecată în care tunetele şi fulgerele îşi făcură apariţia. Ropotul picăturilor de ploaie trâmbiţau parcă vestind primejdia ce avea să se apropie. Vântul sufla cu putere permiţând crengilor copacilor să-şi desfăşoare în voie dansul lor diabolic. Pana de curent ce se produsese puţin după miezul nopţii lăsase casa într-un întuneric rece şi o linişte care te înspăimânta în cel mai odios mod cu putinţă. Singurele zgomote ce se mai puteau desluşi acum erau cele ale furtunii şi glasul unei bufniţe ce tulbura noaptea cu strigătul ei. Scârţâitul unei ferestre îl făcu pe Cristian să tresară.
Fiind singur acasă, îl cuprinse spaima şi îl luă cu tremurat. Se temea de ceva... dar de ce anume? În casă, începu să se lase dintr-o dată frigul. La un moment dat în tăcerea îngrozitoare ce plutea deasupra casei, se auzi din depărtare apropierea unor paşi. Cristian, gândi că se aud de undeva de afară, dar se apropiau... tot mai tare şi mai tare, spulberând întunericul cu sunetul lor. Nu ştia ce să facă, inima îi tresălta în piept şi nu avea cine să-l ajute. Vântul puternic suflă o dată cu putere şi deschise fereastra camerei unde Cristian stătea ascuns şi tremura de frică. Puternica rafală a vântului împrăştie într-o parte şi-n alta foile de pe biroul său. Se ridică şi se chinuia disperat să închidă geamul. Zgomotul paşilor se auzeau de parcă ar fi ajuns lângă el acum şi se opriseră. Timpul parcă se oprise şi el în loc... era atât de speriat încât nu avea curajul necesar să se întoarcă. Însă inevitabilul trebuia să se întâmple mai devreme sau mai târziu.
Distinse în întuneric o siluetă ciudată a cuiva, care parcă mormăia ceva, dar nu se întelegea ce anume. Aproape leşinat, Cristian încercă să deschidă geamul înapoi ca să scape fugind în noaptea rece de afară sau orice altceva, numai să nu mai vadă creatura aceea îngrozitoare din faţa sa. Erau faţă în faţă. Acelei făpturi i se distingeau doi ochi ciudaţi şi o piele sfâşiată. Erau ochi mari ce păreau iritaţi, mai mult decât roşii, cu o grămadă de vase de sânge parcă gata să pocnească... Îl atinse încet pe braţ, iar Cristian îi simţi sângele rece, ce îi curgea prin vene. Nu mai avea mult... se terminase totul şi nu mai spera la vreo scăpare. Creatura se apropie de el şi îşi deschise gura arătându-şi dinţii mari, plini de sânge şi de carne... probabil de la alte victime. Cu ghearele începu să-i sfâşie carnea şi să-i soarbă sângele. Într-un final, nu mai exista nici un Cristian, nu mai era nimeni. În cameră rămăsese doar un schelet cu câteva bucăţi de carne şi o baltă de sânge. Făptura îşi desfăcu aripile şi se strecură afară prin fereastra camerei. Se făcu nevăzută pierdându-se în noaptea înfiorătoare către alte victime.
Strigătul surd al bufniţei încetase şi el de mult. Furtuna era acum pe sfârşite iar în curând zorii zilei aveau să-şi facă apariţia.

[ Lasă un comentariu ]

Portal Anunţuri Online

2010-10-18T12:10:00.002+03:00

Am reuşit să descopăr de curând un portal destul de complex care nu merită ocolit, părerea mea. Este de fapt o agenţie de publicitate ce se caracterizează prin seriozitatea şi profesionalismul de care dă dovadă pe piaţa românească. Standard Media Company este şi numele acesteia, se ocupă cu plasarea de anunţuri în diferite ziare locale. Această agenţie vă scuteşte de nenumărate bătai de cap, cât şi de timp pierdut. Puteţi publica orice fel de anunt în cele mai cunoscute ziare bucureştene de publicitate şi nu numai, cum ar fi: Adevărul, Adevărul de Seara, Anunţ AZ, Anunţul Telefonic, Bursa, Cancan, Click, Evenimentul Zilei, Gândul, Jurnalul Naţional, Libertatea, România Liberă.

Un avantaj important îl reprezintă şi facilitatea de a posta anunţuri online GRATUITE direct pe site, în care poţi opta pentru o perioadă de valabilitate între 15 - 90 de zile cu posibilitatea de adăugare a mai multor fotografii în anunţ. Am rămas surprins să observ că poţi alege să uploadezi până la 6 poze, ceea ce nu am mai găsit şi în alte portale de publicitate ce ofereau servicii gratuite online. Poţi opta şi pentru anunţuri premium, care bine înţeles au posibilităţi de afişare mai bune.

De remarcat este şi faptul că tarifele nu diferă deloc cu cele ale ziarelor şi nu se percepe nici un comision sau taxa în plus.

Anunţurile dumneavoastră ajung în cel mai scurt timp în paginile ziarelor.

Vizitaţi aşadar: Anunţuri în ziare

[ Lasă un comentariu ]

Suflet pereche

2010-10-15T09:40:00.003+03:00

Iată că azi am fost vizitat de nimeni alta decât Zeiţa Inspiraţiei, care M-a ajutat să scriu o nouă poezioară, ce-i drept mai sentimentală într-un anume fel.
I hope u will enjoy the feeling.

Suflet pereche

Unde eşti tu oare, al meu suflet pereche
Te caut de-o viaţă-ntreagă fără regrete
Ofrande sacre Zeiţei Venus, i-am adus
Lui Cupidon i-am scris, dar n-am primit nici un răspuns.

Macho man nu sunt şi nici bad boy n-am fost, aşa ai înţeles?
Dar să-mi şopteşti în inimioarele din vis, dacă eu sunt cel ales

Nu mă lăsa în ale iubirii mele sentimente singur să-mbătrânesc
E trist... să nu te am aproape de mine, cred că înnebunesc
Te vreau sufletul meu pereche, te doresc... ţi-am spus?
Aproape de inima mea, dragostea să-ţi împărtăşesc

Nu mint în ceea ce spun că simt, vreau să mă-nţelegi

Unde eşti tu oare, dragostea mea cea mare?
Nu te vreau trecătoare şi nici visătoare, ca-n alte iubiri copleşitoare
Te sărut dulce, dar nu mă lăsa singur în lumea asta mare.

[ Lasă un comentariu ]

Stări apuse din trecut

2010-10-14T12:05:00.002+03:00

Amintirea acelor vremuri de mult uitate s-a scurs deja pentru mine. Sunt un băiat la locul meu şi nu mă interesează acum decât prezentul. Dacă am avut excese de furie ori gelozie în cap, e ceva normal când dragostea te ţine captiv. Când te apuci să furi să faci bani la o vârstă la care lumea nu te angaja, puştan fiind pentru unica fiinţă dragă ţie, pentru care lăsasei alte două fete deoparte, în loc să fi stat cu toate trei o dată, nu-ţi dai seama că timpul zboară rapid pe lângă tine. Ea te anima mereu şi te ducea pe alte culmi. Inima îţi bătea cu putere când o vedeai că merge pe stradă. Îşi sărea din piept când o visai noaptea. Pusesei chiar urmăritori să o vegheze fără ca ea să ştie. Până în momentul în care face prima şi unica ei greşeală fatală sa te înşele. Trecând cu vederea restul greşelilor, acum nu a făcut decât să te transforme în ce nu erai. Ai suferit ani la rând. Această dragoste pierdută a afectat în anii ce s-au scurs de atunci şi alte fete ori femei nevinovate la rândul lor, care au simţit pe pielea lor ce ai simţit şi tu. Când plângeau la telefon pe tine te durea în cot fumai şi ascultai muzică fără să-ţi pese. Treaba nu s-a oprit aici ţi-a plăcut să vrei întotdeauna mai mult şi ai început să le mănânci şi de bani făcându-le ochi dulci şi promisiuni deşarte următoarelor pretendente. Pentru tine era un simplu joc, dar al naibii să fi, îţi plăcea la nebunie. Toate s-au terminat când ai fost luat pe front să serveşti iubita patrie care nu a meritat cele 10 luni de sclavie în cadrul jandarmeriei. Totuşi actuala ta iubită de 28 de ani de atunci te-a părăsit pentru un altul şi ţi-a arătat o altă întorsătură, că lumea nu se învârtea numai în jurul tău. Când te-ai întors de acolo cică te numeai bărbat ...de parcă până acum nu fusesei tot aşa. Aveai în cap lucruri serioase şi ai fi vrut de acum ceva mai mult decât o simplă prietenie. Îţi doreai o familie. Viaţa mereu e împotriva noastră. Te-ai combinat ca un câine în călduri cu prima puştoaica ce ţi-a ieşit în cale şi cei drept ai nimerit-o: o piesă de fată avea tot ce-ţi doreai. Păcat că era o curvă care îi mâncase pe mulţi alţii de bani şi când a încercat la tine i-ai dat cu flit. Măcar recuperasei timpul pierdut în armată. Te îndrăgostisei apoi de o colegă de muncă mai punkistă, dar era combinată cu şeful. Asta nu conta la tine, tu care te dădusei până şi la directoare că te atrăgea. Punkista aceasta s-a jucat cu tine prea bine şi te făcuse datorită sărutului furat la muncă cu o seară înainte să-i aduci la întâlnire un trandafir roşu cu un mic răvaş. Să fi fost cercelul ei din limbă cauza? Nu a durat mult şi ai găsit o şefă de sucursală bancară care pe lângă faptul că-i plăcea viaţa, drogurile şi alcoolul, weekend de weekend erai la ea acasă petrecandu-l în compania ei. O perversică de clasă înaltă. Cea mai sublimă senzaţie o aveai atunci când făceai sex după ce trăsese-ţi împreună nişte haşiş, era de vis. Zburai dar erai în acelaşi timp în ea. O interesau doar aventurile, când i-ai spus că ai vrea mai mult de la ea ţi-a dat cu firma în cap şi în timp s-a mai distanţat. Tu nu ai plâns şi nici nu ai suferit, chiar dacă ea acum este stewardesă şi colindă lumea întreagă. Vezi tu? ai făcut rău ani întregi iar acum viaţa îţi răspunde cu aceiaşi monedă. Nu ţi-ai abandonat şi alungat planul tău, chiar dacă eşti sărac şi cu multe datorii în spate ai continuat. Tu şti ca ai un suflet mare, ai mai cunoscut şi alte fete, cei drept mai puţine, căci noul serviciul îţi ţinea timpul mai mereu ocupat. O puştoaică de 18 ani care abia se despărţise de iubitul ei îţi cam sucise minţile grav. Tu ştiai, simţeai în felul ei de a fi şi a vorbi la telefon că juca un rol asemănător cu al tau în trecut. Dar nu ai vrut să dai importanţa deoarece de când se despărţise de iubitul ei trecuse ceva timp şi nu îţi sărise în braţe direct. Avea planuri mari doar în vis, care s-au dovedit a nu fi şi în viaţa reală gata de a fi aplicate. Ai lasat-o într-o iarnă după ce te-ai distrat câteva nopţi împreună cu ea. Deja începusei să nu mai cauţi nimic. Te-au căutat câteva fete noi, însă s-au speriat, dar nu înţelegeai de ce. Să fi fost oare de vină un pic directivitatea ta? cine ştie. Timpul a trecut fără să vrei pe lângă tine şi fiindcă ai avut parte de aventuri când îţi doreai ceva serios, iar când vroiai aventuri era pe dos, uneori stai şi te întrebi dacă mai are vreun rost viaţa ta. Dar tu nu-ţi faci griji esti atât de relaxat, nici măcar nu mai cauţi să-ţi întâlneşti marea iubire. Copilăria şi viaţa fără de griji a fost pentu tine ceva de care îţi vei aminti cu drag şi plăcere oricând. Chiulangeala de la şcoală, bairamele din cartier, concertele şi discotecile în care o ardeai seri întregi, beţiile, drogurile slabe, scandalurile, poliţia, sexul, haimanalele de pe străzi, bodegile, fetele, femeile şi excursiile făcute împreună cu prietenii când aveaţi chef şi cu mintea plină numai de nebunii, vor fi întotdeauna ceva la care te vei gândi cu drag. Nu conteaza că printre ele există şi foarte multe răutăţi şi nesimţiri, dar ce să-i faci...copilăria e copilărie. Rămân apuse în trecut. Regreţi că nu mai poţi fi iar copil ca atunci liber să zburzi în voie ca pasărea cerului. Eşti potolit şi foarte liniştit şi cine te-ar cunoaşte acum n-ar avea cum să ştie ce fel de om ai fost odată. Lumea este într-o continuă schimbare, şi cel mai bine te simţi atunci cănd te schimbi în ceva simplu şi care preferă prezentul fără pic de adrenalină.

[ Lasă un comentariu ]

Visez cu ochii deschişi

2010-10-13T22:25:00.003+03:00

Nu există senzaţie mai plăcută decât să laşi la o parte uneori calculatorul ori laptopul. Să te refugiezi apoi pe ascuns undeva în moţul patului, sau comod pe scaunul de la biroul unde se găseşte alături de restul hârţoagelor o singură lampă, puţin prăfuită ce-ţi luminează pagina goală. Sigur pe tine, te afunzi învăluit de curajul unui erou în aşternerea parcă cernută a cuvintelor cu stiloul consacrat pentru acest lucru. Mâna nu-ţi tremură, însă îţi vibrează de o plăcere numai de tine simţită şi ştiută. Plăcerea creşte şi iar creşte până ajunge la punctul în care eşti în extaz. Înşiri cuvânt după cuvânt iar stiloul parcă îţi este vrăjit şi prins în mrejele acestei magii minunate. Eşti şi tu prins în acest farmec care te acaparează total şi parcă nu ai mai vrea să se termine. Foaia a prins acum contur şi cerneala aşternută pe ea o face să fie mirifică. Începe a străluci asemeni unui înger ce se pogoară din cer. Îţi fură toate privirile şi rămâi hipnotizat. Zgomotul spargerii paharului de apă, pe care l-ai atins în neştinţa captivă din vis te readuce la realitate. Îţi pui frumos şi cu grijă paginile rezultate alături de restul ciornelor în sertar şi fugi repede să aduni cioburile împrăştiate pe jos.

[ Lasă un comentariu ]

O stare haiku

2010-10-12T23:55:00.005+03:00

Să scri despre orice lucru, idee, gând care îţi trece prin minte poate fi destul de tentant. Fraza aceasta îmi răsună ca un ecou pierdut prin labirintul minţii mele înceţoşate. Şi cum oare aş scăpa din acest lagăr ostil, dacă nu prin aşternerea cuvintelor pe hârtie şi bine înţeles ascultarea unei piese lente în surdină. Datorită faptului că am reuşit să mă las din nou de fumat, cam de vreo săptămână şi un pic, mă simt mai relaxat şi spontan în acţiunile mele. Ritmurile vrăjite ale muzicii mă poartă lejer spre tărâmuri de vis. Noaptea se arată tăcută şi grea dar cine ştie ce alte mistere ne mai ascunde. Sunt purtat prin tot felul de gânduri răzleţe şi apoi brusc mă reîntorc la starea de dinainte. Scrisul cuprinde viaţa, moartea, iubirea, frumuseţea şi suferinţa, despre care dintre ele să vorbesc acuma? Să aleg iubirea, care aduce cu ea frumuseţile şi bucuriile vieţii, ca apoi într-un final când totul se sfârşeşte şi moare să ne cuprindă o mare suferinţă, eu aş zice NU. Mai degrabă aleg ceva haiku, ceva ce ar vrea să reprezinte armonia naturală a unei stări de spirit :

Undeva departe... ascunsă bine se află o pădure plină de verdeaţă, un paradis verde
Plin de izvoare cu ape ademenitoare şi fructe din belşug
Acolo nopţile albastre sub clar de Lună sunt animate de stele însufleţite
Lumea dansează şi se simte bine mereu, toţi se iubesc între ei
Acompaniaţi de muzică nu există războie şi nici răutate... ce-i aia?
Dragostea pluteşte în aer pretudindeni asemeni unei ceţi invizibile
N-au griji şi nici nevoi, un Univers ce te atrage ca un magnet electric.

[ Lasă un comentariu ]

Ce am citit, ce mai citim?

2010-10-10T11:20:00.005+03:00

Ştiu că mulţi dintre noi suntem cititori înrăiţi, mai mult sau mai puţin. Şi eu sunt un mic şoarece de bibliotecă, însă în limita timpului disponibil. Dar ... dacă nu prea am, îmi fac. Aşadar articolul acesta se bazează pe ce mai lecturam în timpul liber sau ce am citit.
M-am apucat de curând să citesc seriile Cronicile Vampirilor de Anne Rice, bine asta după ce m-a fascinat Cronicile Vrăjitoarelor scrisă tot de aceiaşi autoare. Partea interesantă la această autoare este că o dată ce ai apucat să intri în miezul acţiunii nu te mai poţi dezlipi de carte. Cronicile Vampirilor sunt în număr de 10 carţi la care se adaugă încă 2 volume din seria nouă a vampirilor. Sunt prezentate sub o altă înfăţişare aceste fiinţe cu colţi, diferită de cea cu care eram obişnuiţi în astfel de poveşti. Autoarea s-a bazat pe nişte legende de la care a pornit întreaga desfăşurare a acţiunii şi apoi pe parcurs a stilizat-o adăugând elemente noi proprii. Deasemenea succesul se poate observa şi în filmele care au fost ecranizate. Am citit şi alţi autori care au scris despre vampiri, însă Anne Rice îi întrece pe toţi, prin supleţea şi uşurinţa cu care relatează faptele.
Voi ce aţi citit şi ce mai citiţi?

[ Lasă un comentariu ]

Anecdota criticului

2010-09-26T16:00:00.003+03:00

Prima dată a fost Cuvântul. Din el s-a născut omul. El a ajuns scriitor. După aia a apărut cititorul. De la cititor a apărut povestitorul şi apoi a venit şi CRITICUL. Criticul i-a zis autorului: "Stai aşa că nu-i aşa". L-a întrebat la un moment dat pe scriitor dacă ştie de ce nu mai are ursul coadă. Acesta a stat un pic pe gânduri şi nu a ştiut să-i răspundă pe loc. Criticul i-a dat o şansă spunându-i:

- Apucă-te şi scrie despre el şi vei afla negreşit.
După o săptămână l-a vizitat pe scriitor să vadă ce făcuse. Când i-a citit din operă şi-a început şi meseria lui de bază. Scriitorul relatase că ursul nu mai are coadă deoarece se dusese la peşte şi neavând undiţă îşi folosea coada. Mormăitorul văzuse la vulpea cea vicleană că mergea tactica, si hotărî să o aplice şi el. O iarnă întreagă a stat înfipt cu ea acolo şi când s-a trezit din hibernare observă că apa îngheţase complet. Prost din fire s-a zbătut până şi-a rupt-o. Criticul atunci i-a dat replica mult aşteptată:
- Vezi tu dragul moşului, ursul este prostia omenească care se găseşte la unii scriitori fără experienţă care încercă să pară importanţi. Dar personifică deasemenea şi bărbatul care se lasă uşor păcălit de femei. Vulpea fiind cea care îl ademeneşte. Sper că ai prins ideea.
Şi astfel criticii s-au înmulţit mâncând din pâinea scriitorilor din întreaga lume. De fiecare dată când o nouă creaţie îşi face loc pe scena scrisului, hopa răsar şi încă 2 sau 3 critici flămânzi pregătiţi să imbuce şi ei ceva, că doar atâta aşteptau.
Să fie oare mai bine critic decât scriitor? Voi ce spuneţi?
Aştept comentariile criticilor să răsară din negura înceţoşată în care stau la pândă. Numai bine şi la o nouă reauzire.

[ Lasă un comentariu ]

Invitaţie membrilor mei

2010-09-18T16:50:00.003+03:00

Stau relaxat cocoţat în vârful patului cu laptopul în braţe pufăind agale din ţigarea proaspăt aprinsă. Mă tot uit mirat la mine pe blog şi observ că nimeni nu s-a încumetat să trimită ceva creaţii. În faţa blocului la mine cântă un acordeon vestind petrecerea de nuntă ce va avea loc diseară cine ştie prin ce local sofisticat, casă de piatră însurăţeilor le doresc. Dar bine, asta nu cred că are vreo importanţă acum. Vreau să vă anunţ aşadar pe această cale că am implementat şi noul design al blogului de care sper să fiţi plăcut mulţumiţi. Deasemenea vin cu o nouă propunere pentru cei care vor să scrie, dar probabil le este puţin mai greu la început. Nu vă faceţi griji. Vă invit aşadar dacă doriţi să descrieţi intrarea unui tren în staţie. Ce spuneţi vă încumetaţi? Succes.

Hint: "Şuieratul roţilor şi pufăitul obosit al locomotivei se auzea lasciv din depărtare." restul puteţi continua voi, sunt curios cum şi în ce ipostaze plasaţi acţiunea. Vă aştept a-mi trimite opera la adresa de mail: atelier_literar@yahoo.com.

[ Lasă un comentariu ]

Concurs pentru bloggeri

2010-09-16T18:20:00.005+03:00

Ţin să vă anunţ cu deosebită plăcere dragii mei că un nou concurs pentru bloggeri îşi face simţit virtuos startul. Nu mai staţi pe gânduri, faceţi-vă bagajele şi porniţi cu paşi grăbiţi spre podium. Valabil pentru cei care au ca pasiune blogurile şi nu numai. Şi eu particip la el, voi de ce nu aţi face-o?

Detalii găsiţi aici pe SuperBlog2010

Concursul se desfăşoară în perioada 1 Octombrie – 1 Decembrie.
Vă urez succes.

[ Lasă un comentariu ]

Antrenează-te scriind

2010-09-14T21:22:00.004+03:00

Pentru aceia care sunt începători m-am gândit să vin în sprijinul lor cu o mică propunere ce îi va ajuta la scris dar şi în îmbogăţirea vocabularului. Deoarece numai scriiind veţi putea reuşi, mulţi care sunt la început nu prea ştiu ce anume să scrie. E bine să scrii despre orice atâta timp cât îmbini cuvintele frumos, nuanţând şi creionând opera. Pentru aceia din voi vă recomand să vizionaţi un film şi apoi să încercaţi să-l transpuneţi în scris. Acest exerciţiu ajută la menţinerea antrenamentului în a înşira cuvintele pe foaie. Nu vă lăsaţi speriaţi ori dezamăgiţi că nu sunteţi nişte scriitori buni. A doua zi puteţi revizui ce aţi scris adăugând elemente noi sau ştergând ce este umplutură, dacă nu vă place cum a ieşit. Faceţi-vă un program zilnic. Închideţi telefonele mobile şi orice sursă de distragere a atenţiei de la munca voastră. Alegeţi-vă un număr de cuvinte pe care să le scrieţi zilnic, iar în următoarea zi mai mărişi numărul adăugând cuvinte în plus. Într-o săptămână de zile veţi fii uimiţi de progresele voastre.

[ Lasă un comentariu ]

Clasificarea creaţiilor literare

2010-09-11T16:10:00.007+03:00

O creaţie literară este acea lucrare ( compunere ) scrisă de tine cu ajutorul minţii şi a inspiraţiei pe care o ai în momentul respectiv. Ea poate fi scrisă sub formă de proză ori poezie.
Creaţia poate fi scurtă sau de lung metraj, fiind deasemenea împărţită în ficţiune şi non ficţiune.

Se poate clasifica astfel:

- ştinţifico fantastică - cel mai uşor de scris pentru începători
- dramatică - cu final mai puţin fericit ce-l impresionează pe cititor uneori până la lacrimi
- aventură - cu întâplări ieşite din comun şi multe peripeţii. Pot fi prezentate şi întâmplări fantastice
- umoristică - pentru cei care vor să să îi destindă pe alţii
- crimă - aviz celor care suferă cu inima a se feri
- mister - cea mai nedesluşită comoară zace în ceva ascuns
- poliţistă - conţine acţiune mai multă
- de dragoste - plăcută şi citită în special mai mult de către femei
- erotică
- istorică - bazată pe elemente ce au avut loc pe parcursul istoriei
- mitologică - bazată pe mituri şi legende
- horror ( groază )- pentru cei care preferă să fie un pic mai în tentă sadică şi în acelaşi timp să te ţină cu sufletul la gură. Aici mai puteţi adăuga povestiri cu fantome, strigoi, cimitire, vampiri, demoni, case părăsite, paranormale, transformări, monştrii sacri, apariţii misterioase, moarte, morgă, satan.

Pentru aceia din voi care doresc a se face afirmaţi prin scris eu le doresc mult succes.

[ Lasă un comentariu ]

8 reguli pentru a scrie proză scurtă

2010-09-06T22:00:00.006+03:00

1. Foloseşte împrejurări total străine de nerecunoscut în viaţa de zi cu zi, în aşa fel încât cititorul să simtă că nu citeşte degeaba.
2. Dă-i cititorului un personaj sau două principale, să le poată urmări pe parcurs în evoluţia lor.
3. Fiecare personaj ar trebui să vrea ceva. Poate cere chiar şi un pahar de apă, important este să facă ceva.
4. În fiecare propoziţie ar trebui să se întâmple un lucru sau mai multe, prin care să fie evidenţiate personalitatea personajelor sau acţiunile lor.
5. Creaţia ar trebui să înceapă cât mai aproape de final dacă este posibil.
6. Fi un sadic/sadică. Nu contează cât de dulci şi inocente sunt personajele tale, încearcă să le faci să treacă prin întâmplări oribile.
7. Scrie cât să mulţumeşti minim o persoană.
8. Dă cititorului tău mai multe informaţii cât mai curând posibil. Să nu fie ţinut în suspans prea mult timp. Trebuie să poată înţelege ce anume se întâmplă şi de ce.

( Material cu scop informativ, reguli opţionale )
[ Lasă un comentariu ]

Visul de a scrie

2010-09-05T14:15:00.005+03:00

În această lucrare pe care am intitulat-o simplu “Visul de a scrie”, mi-am propus să-mi dau şi eu cu părerea asupra scrisului, cum anume poţi deveni un scriitor, lucru la care visez şi eu de mult timp să mi se îndeplinească. Nu sunt bun în tainele scrisului, dar îmi place să citesc, şi am citit destule cărţi când am fost mai mic şi încă mai citesc şi acuma în limita timpului liber. De aceea mi-am propus să ajung şi eu un scriitor îndrăgit de către publicul cititor şi sper ca acest lucru să se îndeplinească curând. Îmi place să cred că literarura nu a murit înca şi că tot mai mulţi scriitori încep să apară din umbrele ascunse ale creaţiilor literare. Un lucru îmbucurător de altfel, dar să lăsăm pălăvrăgeala la o parte şi să purcedem călătoria noastră spre lumea fascinantă care se află în jurul literelor şi a cuvintelor, o lume de basm aş putea spune pentru că fiecare e liber să pună pe hârtie tot ce doreşte sau ce are pe suflet.
Pentru a devenii scriitor în primul rând trebuie să te dedici cu totul acestui lucru, să simţi din adâncul sufletului tău că vrei să scrii cu adevărat şi să iubeşti scrisul. Mie îmi place să scriu proză şi-mi doresc să scriu povestiri horror înfricoşătoare care să vă ţină cu sufletul la gură, sau de ce nu o carte care să fie publicată în întreaga lume. Acum vreo câţiva ani începusem să scriu o carte SF, intitulată “Aragena – Locul îndepărtat” , gândind că SF-ul este mai uşor de scris. Însă am abandonat-o după ce am scris câteva capitole. Ani au trecut şi opera mea începută zace şi acum prăfuită într-un colţ pe şifonierul de la mine din cameră. Am căutat să mă documentez despre scris pe internet şi am dat de acest minunat site www.poezie.ro, dedicat tuturor celor care îndrăgesc scrisul, unde în decursul a mai multe luni am scris şi eu câteva povestiri. Am compus şi câteva poezii care s-au dovedit a nu fii destul de bune şi care acum se află în atelier. Ceea ce mă bucură mult şi mă împinge să-mi continui drumul înainte este faptul că am scris cateva povestiri ( scurte de altfel ) ce au fost acceptate şi publicate pe site-ul www.proza.ro . Iar o a doua mea încercare în a scrie o carte s-a dovedit a fii la povestirea “Memoriile unui Vampir” pe care deasemenea nu am mai continuat-o, datorită lipsei mele de activitate în domeniul scrisului.
Sunt abia la început şi un drum lung mă aşteaptă să-l parcurg şi nu mă voi da bătut indiferent de ce primejdii voi întâlnii în cale. Cineva poate deveni un scriitor numai prin educaţie. Trebuie să dăm la o parte imaginea scriitorului născut şi să înţelegem că marii scriitori vor fii întotdeauna cei “făcuţi”, de aceea trebuie să investim enorm în educaţia sufletului nostru. Numai citind vom dobândii un bagaj cultural destul de bogat pe care apoi îl vom putea expune publicului larg. Eu cred că este suficient să citesti, să fii prezent la lansări de carte şi să mergi la teatru pentru aţi îmbogăţii cunoştiinţele. Poţi scrie despre orice, atâta timp cât lucrările îţi sunt citite. Când vei trece la un stadiu mai avansat în tainele scrisului, vei observa că este o plăcere sublimă să aşterni cuvintele pe foaie şi acestea să fie apreciate de către cititori. Trebuie să te obişnuieşti la început şi cu criticile, căci nimeni nu bate din palme şi ajunge scriitor peste noapte, însă să te bucure acest lucru deoarece omul din greşeli învaţă.
Vreau să îndemn pe cât mai mulţi dintre voi să urmeze această cale şi să se bucure cât mai mult de lumea minunată a scrisului în care au multe de explorat şi de arătat la rândul lor şi celorlalti locurile pe unde au umblat. Vreau să vă urez pe aceasta cale numai bine, explorare plăcută şi nu vă uitaţi stiloul şi caietul de scris, pentru că atunci există riscul să vă rătăciţi prin desişul lumii ce abia aşteaptă să fie explorată.
Mă bucur că mi-am exprimat liber gândurile şi ideile mele care sper să fie apreciate şi dealtfel dacă am putut să fiu de ajutor cuiva chiar înseamnă că am făcut un pas înainte.

[ Lasă un comentariu ]

Relevanţă

2010-09-05T13:30:00.008+03:00

Şi cum scriitor este acela care bea şi fumează ori deloc, nu neapărat să mănânce chipsuri, se închide în camera alături de calculatorul ori maşina sa de scris şi începe dansul suav al literelor înşirând astfel pagini întregi. Desigur că multe dintre ele le va arunca la coş, mototolite, dar într-un final va scoate la iveală o operă unică în funcţie de caracterul său.
La acest capitol sunt şi eu captiv acuma şi încerc să redactez o creaţie literară unică prin aspectul ei. Nu am cine ştie ce ideei să pun pe foaie, dar, un lucru îl ştiu sigur: având cuvintele şi aşezându-le la locul lor voi reuşi în final să ies biruitor din acest labirint al minţii. Un lucru nu trebuie uitat: "Pofta vine mâncând" , cum spune un vechi proverb, acelaşi lucru îl găsim şi în scris: ideile vin scriind. Şi daca tot m-am apucat să scriu, trebuie să precizez că mi-am început călătoria spre locuri neexplorate încă, pe care le voi parcurge împreună cu tine dragă cititorule. Să auzim de bine.

[ Lasă un comentariu ]

Încurajez şi promovez literatura

2010-08-31T20:08:00.026+03:00

Bine ai venit pe Atelier Literar. Acest blog îşi propune să atragă cât mai mulţi iubitori ai scrisului, pentru a se alătura acestei minunate lumi de creaţie literară ( proză, poezie, eseu, personale, gânduri, maxime ). Luaţi aşadar un pix şi o coală de hârtie şi începeţi-vă călătoria pe culmile cele mai înalte ale minţii voastre, arătând astfel lumii întregi de ce sunteţi în stare.

Dacă doreşti să devii membru dă click pe urmăreşte blog din stanga paginii.

Pentru sugestii sau nelămuriri vă stau la dispoziţie pe messenger sau la adresele următoare de email:

Atelier_Literar@yahoo.com
Flies_Ouija@yahoo.com

Îţi doresc inspiraţie cât mai multă cu putinţă.

[ Lasă un comentariu ]